miercuri, 28 aprilie 2021

#CitesteCuVoceTare (Adina Dinițoiu)




Editorii Literomania, Adina Dinițoiu și Raul Popescu, citesc dintr-o carte preferată, pentru a inaugura concursul aniversar Literomania 200 - unde puteți câștiga un exemplar din volumul „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (Paralela 45, 2019) -, dar și campania de promovare a lecturii „Citește cu voce tare!” (#CitesteCuVoceTare​).

📖🔊 Adina Dinițoiu citește din romanul „Insuportabila ușurătate a ființei” de Milan Kundera. 🎬 Nu ezita și trimite-ne pe adresa de mail (literomania2017@gmail.com; poți folosi cu încredere https://wetransfer.com/​​​) videoclipul în care citești și noi îl vom posta pe Literomania, la rubrica „Citește cu voce tare!”. Reguli de participare: 1. Cartea din care citiți să fie una de proză sau poezie; 2. Videoclipul să fie de aproximativ 3 minute; 3. Abonează-te/ dă like paginilor Literomania de: 👉 Facebook (https://www.facebook.com/com.literoma...) 👉 Instagram (https://www.instagram.com/literomania...) 👉 Youtube (https://www.youtube.com/channel/UCKYV...)

marți, 27 aprilie 2021

Sumar Literomania nr. 200


Adina Dinițoiu, Raul Popescu, „Literomania 200” (click)


Literomania, „Citește cu voce tare! Literomania 200” (click)


Literomania, #CitesteCuVoceTare (click)


Literomania, „Cartea lui Monelle” (fragment) de Marcel Schwob (click)


Ionuț Manea, „Scrisori de la Xi Huan” (click)


Dominique Ilea, „Îndărătul spinării lui Dumnezeu” de Loránd Gáspár (click)


Radu Țuculescu, „Vremea asinului” de Erwin Messmer (click)


Literomania, Flash fiction stories – aprilie 2021 (III) (click)


Andreea Micu, „Dar de ce eram supărat?” (click)


Bozz, „Corupția unui suflet”. Câte ceva despre „Portretul lui Dorian Gray” (click)


Marian Ilea, „Scrisorile lui Bedrilă” (click)


Peter Demeny, „Mâna unui mare scriitor” (click)


Literomania, „A te crede neînsemnat sau lipsit de onoruri ar însemna să crezi că valoarea ta stă doar în puterea altora” (click)


Literomania, Semnal editorial: „Cartea țuicii. Povestiri din Banat” de Matěj Hořava (click)


Literomania, Semnal editorial: „Cele șapte neveste ale lui Barbă-Albastră și alte povești minunate” de Anatole France (click)



luni, 2 noiembrie 2020

Semnal editorial: „Acei minunați ani” de Marian Ilea




A apărut, de curând, la Editura Tracus Arte, romanul „Acei minunați ani” de Marian Ilea. Cititorii Literomaniei s-au putut bucura de acest roman publicat de noi sub formă de foileton de-a lungul a mai multe numere, la rubrica „Mittelstadt”. Vi-l recomandăm din toată inima și în varianta sa tipărită, mai ales dacă sunteți niște cititori pretențioși, pentru care mirosul paginilor proaspăt ieșite de la tipar este cea mai mai mare bucurie. Ilustrațiile sunt semnate de Alexandru Ilea. Mai jos, vă propunem cele câteva rânduri pe care editorii Literomania, Adina Dinițoiu și Raul Popescu, le-au scris special pentru coperta a IV-a a romanului.

„Prozator nouăzecist de prim-plan, trecut pe la Cenaclul Universitas (condus de Mircea Martin), Marian Ilea publică acum primul său roman, Acei minunați ani (un proiect, de altfel, mai vechi, anterior volumelor sale de povestiri). Afirmat cu volumul de povestiri Desiștea (1990) și un foarte fecund autor de proză scurtă – multe dintre texte fiind publicate online pe Literomania, al cărei colaborator fidel este –, Marian Ilea se remarcă, în scrisul său, prin câteva note specifice (și inconfundabile): plasarea la graniță sau proza de frontieră (interculturală) – Mittelstadt este un topos recurent la el; proza de transcriere orală, care păstrează intactă savoarea dialectală și rurală. Cele două sunt prinse într-un indicibil și straniu stil poetic, aproape oniric (sau fantastic), care te hipnotizează și te antrenează în jocul lui de la primul la ultimul rând. Așa se întâmplă și cu splendida proză a copilăriei din Acei minunați ani, unde observația socială lasă locul nostalgiei autobiografice și evocatoare.”
Adina Dinițoiu



„Se poate spune că prin Acei minunați ani Marian Ilea debutează ca romancier, după mai bine de trei decenii, iată, de la debutul propriu-zis ca prozator. Autobiografic, ludic, cu inserții poetice, fragmentar, Acei minunați ani este, de fapt, un roman scris cu mult timp în urmă, poate chiar înaintea Desiștei, publicată în 1990, cititorul fiind copleșit de energia plină de vitalitate și imaginație pe a cărei fundație s-a construit mai apoi întreaga mitologie a lui Medio Monte, și care în rândurile din Acei minunați ani conturează în tușe de neuitat personaje ca Margasoiu, Luşu, Strâmbătură şi Cătană, adolescenții în jurul cărora gravitează întâmplările din roman.”
Raul Popescu


Vă invităm să urmăriți o prezentare video a romanului „Acei minunați ani” și un portret de scriitor, în care Marian Ilea reconstruiește, prin evocări, contextul care a stat la baza romanului apărut la Tracus Arte în 2020. Vizionare plăcută!



sâmbătă, 31 octombrie 2020

„Middlesex”, între hybris și știință




Încă de la apariție, în 2002, deși a primit Premiul Pulitzer pentru ficțiune (2003), romanul „Middlesex” al lui Jeffrey Eugenides a entuziasmat și a dezamăgit în egală măsură, ceea ce nu miră, romanul fiind un hibrid care nu a luat neapărat prin surprindere, dar a intrigat prin stranietatea sa, o stranietate care, trebuie spus, creează multe așteptări și promisiuni – de unde și „călcâiul lui Ahile”, ca să-l numesc așa, al cărții.

Dens și ofertant, „Middlesex” atacă o multitudine de teme, de la incest, rasism, etnicitate, până la sexualitatea incertă, fluctuantă, semn al unei identității difuze. Autorul a plusat, iată, foarte mult și a câștigat, cred eu, foarte mult. Totuși, „Middlesex” este în primul rând un roman al identității, al căutării acesteia atât sub forma ei etnică, cât și genetică și sexuală. De aici, de altfel, și nota de bildungsroman a cărții.

În romanul lui Eugenides, nu există stagnare, poveștile se intersectează încontinuu, iar trecutul și prezentul par a se topi într-o buclă infinită. Poveștile personajelor, biografii în mișcare, inegale ca intensitate și întindere, se derulează amețitor, ca și cum am vedea un film controlat de pe o telecomandă năzdrăvană cu doar două butoane, backward și forward.

„M-am născut de două ori: prima oară ca fetiță, în Detroit, într-o zi remarcabil de senină din ianuarie 1960, și apoi din nou, în adolescență, de data asta ca băiat, într-un salon de urgențe de lângă Petoskey, Michigan, în august 1974. Cititorii specializați se prea poate să mă fi întâlnit în lucrarea doctorului Peter Luce «Identitatea sexuală la pseudohermafrodiții cu 5-alfa-reductază», publicată în «Jurnalul de Endocrinologie Pediatrică» din 1975. Sau poate mi-ați văzut poza în capitolul șaisprezece din «Genetică și ereditate», din păcate acum depășită. Eu sunt cel care stă dezbrăcat lângă antropometrul de pe perete, cu o casetă neagră peste ochi.”

Așa începe romanul lui Jeffrey Eugenides, roman scris sub forma unei confesiuni a unui bărbat în vârstă de patruzeci și unu de ani, numit Cal, și care în copilărie a fost fată și s-a numit Calliope Stephanides. Un caz interesant, cum reiese și din rândurile de mai sus, pentru știință, dar, în același timp, și o adevărată dramă care stă sub semnul unui destin implacabil, așa cum se întâmpla numai în dramele grecilor antici.

Citește continuarea textului aici, în Literomania nr. 178

Sumar Literomania nr. 178




Raul Popescu, „„Middlesex”, între hybris și știință” (click)

Cosmin Perța, Poeme (click)

Andreea Apostu, „some glassy material shining from within the skull” (click)

Marco Grosse, „The elephant path” (click)

Radu Țuculescu, „Poeme de Andreas Saurer” (click)

Dominique Ilea, „„Îndrăgostita” de Paul Éluard (click)

Dumitrița Stoica, „S-au scuturat florile de mandarin (istorii orale)” (click)

Constantin Petrea, „Es la historia de un amor” (click)

Flash fiction stories - octombrie 2020 (IV) (click)

Marian Ilea, „Din Bardejov-Kupele la Mittelstadt (II)” (click)

Monica Șerban, „Bunicuța și frumusețea – o comedie” (click)

Péter Demény, „Vita nuova” (click)

Pastila de înțelepciune: „Ce este atunci binefacerea?” (click)

Semnal editorial: „Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii” (click)


sâmbătă, 17 octombrie 2020

Misoginism feminin?

 


Vă propunem mai jos o amplă confesiune de scriitoare, semnată de Gabriela Adameșteanu, unul dintre numele de vârf ale prozei românești de astăzi. E vorba de un fragment inedit din volumul aflat în lucru „Meserii nerecomandate femeilor” – fragment care abordează cu onestitate și fără menajamente câteva teme de mare actualitate, cum ar fi feminismul sau receptarea literaturii scrise de femei. (Literomania)

 

Eram la o lectură publică, în Berlin. Actrița citise, în traducerea lui Georg Aescht, „Visul emigrantului”, primul capitol din „Întâlnirea”, care de obicei emoționează. În așteptarea comentariilor, se așternuse o tăcere cam lungă, până când, din ultimul rând, s-a ridicat un ascultător care m-a întrebat, sever: „De ce scrieți despre bărbați, dacă sunteți femeie?” „Literatura este plină de personaje feminine create de bărbați!” i-am răspuns, iritată.

Am fost tentată să adaug că romancierii construiesc, de secole, din pur bovarism masculin, femei false. Dar n-am mai spus-o, fiindcă tot romancieri-bărbați, ca Tolstoi sau Flaubert, au creat și cele mai autentice personaje feminine.

Trăim închiși în experiența unui sex, a unei vârste, a unei comunități, și n-avem acces la celălalt decât prin intuiție și empatie, imaginându-l dinlăntrul nostru, utilizând confesiuni și observații adunate treptat. În afara propriei lui experiențe, prozatorul lucrează cu ipoteze, iar misterul creației nu ne stă la îndemână…

Bărbații din proza dvs. sunt despotici, neajutorați și egocentrici”, mi-a atras atenția o jurnalistă, adăugând că în cărțile mele „portretele feminine sunt pregnante, în disonanță cu absența tandreței în portretizările masculine… De unde provine acest misoginism feminin? Sunteți o feministă?” m-a întrebat.

Habar n-am dacă sunt sau nu feministă, dar în scrisul meu sigur nu sunt. Din copilăria intoxicată cu realismul socialist m-am ales cu o idiosincrazie față de literatura aservită unei ideologii. M-am simțit protejată de autonomia esteticului și nu voi renunța la ea, chiar dacă literatura angajată revine la modă.

Citește continuarea articolului aici, în Literomania nr. 176


Sumar Literomania nr. 176

 


Gabriela Adameșteanu, „Misoginism feminin?” (click)

Radu Țuculescu, „Poeme de Rudolf Bussmann” (click)

Dominique Ilea, „Plain-chant” de Jean Cocteau (click)

Dumitrița Stoica, „Cu sau fără mască” (click)

Andrei Mocuța, „Madre, Protégenos” (click)

*** Flash fiction stories - octombrie 2020 (click)

Marian Ilea, „Huberta (II) (click)

Péter Demény, „Filatropica rusească (click)

*** Pastila de înțelepciune: „De ce să cauți prețuirea din partea altora” (click)





marți, 13 octombrie 2020

Sumar Literomania nr. 175

 


Raul Popescu, „Scriu în speranța că voi putea da viață unor personaje ale căror povești – intense, oneste, provocatoare – merită citite” (Interviu cu scriitorul irlandez Roddy Doyle) (click)

Adina Dinițoiu, Raul Popescu, „Le film français au féminin”/ „Filmul francez la feminin” – a 24-a ediţie a Festivalului Filmului Francez” (click)

*** „Frankissstein. O poveste de iubire” de Jeanette Winterson (fragment) (click)

*** Flash fiction stories – octombrie 2020 (II) (click)

Marian Ilea, „Huberta” (I) (click)

Dorica Boltașu, „Ma’ Lina” (click)

Monica Șerban, „Despre adevărata prietenie” (click)

Andreea Micu, „Mir” (click)

Christian Fieldman, „Copilot în viața mea” (click)

Péter Demény, „Centrul excentric” (click)

*** Semnal editorial: „Forme de apus” de Mihai Ignat (click)

*** Semnal editorial: „Teatru în diorame. Discursul criticii teatrale în comunism. Amăgitoarea primăvară 1965-1977” de Miruna Runcan (click)

*** Pastila de înțelepciune: „Am declarat universul patria noastră” (click)





vineri, 16 august 2019

Michel Houellebecq, profetul?



În acest an, Michel Houellebecq a publicat un nou roman, „Serotonine” („Serotonină”), roman care va apărea la noi, în curând, la Humanitas Fiction. Un nou val de păreri împărțite; oricum, Houellebecq e obișnuit atât cu laudele, cât și cu criticile (venite de la stânga franceză mai ales). Asta pe lângă acuzele de pornografie, antisemitism, xenofobie etc. Nu au trecut decât patru ani de când Houellebecq a publicat controversatul roman „Soumission”, apărut la noi tot în 2015, la Humanitas Fiction, cu titlul „Supunere”, în traducerea lui Daniel Nicolescu. În Franța, data lansării romanului, 7 ianuarie 2015, a coincis cu tragicul eveniment al asasinării caricaturiştilor de la „Charlie Hebdo”, ceea ce, împreună cu subiectul cărții – atitudinea unui profesor universitar în faţa islamizării masive a Franţei –, a dat o aură tragică, sumbră, poveștii lui Houellebecq. Această coincidență i-a făcut pe mulți, critici literari și cititori deopotrivă, să-l considere pe Houellebecq un soi de profet, confundând realitatea cu ficțiunea – căci granița dintre ele, mai ales în cazul literaturii, este, de multe ori, una fragilă. Distopiile, cel mai adesea, au parte de acest fel de abordare, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu romane ca „1984” de George Orwell sau cu „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley.

Acțiunea romanului semnat de Houellebecq este plasată în anul 2022, așadar într-un viitor nu prea îndepărtat. Pe de o parte, avem povestea unui profesor de literatură la Sorbona, François, un bărbat trecut de prima tinereţe, cu o viaţă amoroasă picantă. Sastiseala, un soi de spleen, nu îi dă însă pace lui François. Prin urmare, îşi caută, de tânăr, refugiul în proza lui Huysmans, dar şi în creştinism, tot în siajul lui Huysmans – un autor de sfârșit de secol XIX, estet, decadent, de un pesimism schopenhauerian, care, în romane ca „À rebours” (1884) sau „Là-bas” (1891), romane scandaloase și ele la apariție, descrie o sexualitate deviantă (în „Là-bas”), tocmai pentru a scoate în evidență, prin contrast, sacralitatea ființei umane. Tonul religios, însă, capătă la Houellebecq alte nuanțe, îndepărtate de cele ale lui Huysmans, ba chiar opuse.


Continuarea textului aici, în Literomania nr. 108



Sumar Literomania nr. 108




Raul Popescu, „Michel Houellebecq, profetul?” (click)

Marian Ilea, „Magdău (I)” (click)

Dumitrita Stoica, „Doamne, ce tineri ați fost! (Erotice, V)” (click)

*** Flash fiction stories – martie 2019 (click)

Radu Țuculescu, „Scrisori către preşedinte (XX)” (click)

Péter Demény, „Jocul de-a normalitatea” (click)

Michael Haulică, „Scriitoare islandeze, portbagaj franco-român” (click)

Literomania, „Suflet în culori”, ediția a-VI-a. Concert caritabil în beneficiul copiilor cu autism (click)