vineri, 14 martie 2014

Magia renascentistă: fantasme şi manipulare


În textele din Iter in silvis I. Eseuri depre gnoză şi alte studii (Editura Polirom, Iaşi, 2012), volum apărut într-o primă ediţie în 1981, în Italia, interesele tînărului I.P. Culianu vizau, în principal, subiectul gnosticismului. Textele respective au fost publicate între 1975 şi 1980, iar unele dintre ele au fost, probabil, scrise înainte de această perioadă. În anii ’80 ai secolului trecut, Culianu, trecut cu puţin de 30 de ani, plănuia să publice un al doilea volum Iter in silvis, proiect nerealizat atunci, dar care, în 2013, a fost dus la bun sfîrşit de Tereza Culianu-Petrescu. Eseurile din acest al doilea volum au fost publicate de către I.P. Culianu între 1980-1986, iar centrul de greutate se mută dinspre zona gnosticismului înspre cea a magiei renascentiste. Nu miră această schimbare, mai ales că în 1984 va vedea lumina tiparului Eros şi magie în Renaştere. 1484, „opera-paradigmă“, în concepţia lui Horia-Roman Patapievici, a „primului Culianu“. Ei bine, Iter in silvis II. Gnoză şi magie dă socoteală tocmai de această primă perioadă, una fecundă, în care Culianu nu-şi elaborase încă metoda, sistemul – a se înţelege aici acel mecanism prin care pot fi justificate raţional, logic, diversele faţete ale unui fenomen (fie el religios, social, cultural) –, deşi modurile în care sînt abordate teme ca gnosticismul sau magia prefigurau cu asupra de măsură viziunea sistemică asupra lumii a „ultimului Culianu“.