joi, 29 septembrie 2011

Sylvia Plath- Lady Lazarus




I have done it again.
One year in every ten
I manage it-----

A sort of walking miracle, my skin
Bright as a Nazi lampshade,
My right foot

A paperweight,
My featureless, fine
Jew linen.

Peel off the napkin
O my enemy.
Do I terrify?-------

The nose, the eye pits, the full set of teeth?
The sour breath
Will vanish in a day.

Soon, soon the flesh
The grave cave ate will be
At home on me

And I a smiling woman.
I am only thirty.
And like the cat I have nine times to die.

This is Number Three.
What a trash
To annihilate each decade.

What a million filaments.
The Peanut-crunching crowd
Shoves in to see

Them unwrap me hand and foot ------
The big strip tease.
Gentleman , ladies

These are my hands
My knees.
I may be skin and bone,

Nevertheless, I am the same, identical woman.
The first time it happened I was ten.
It was an accident.

The second time I meant
To last it out and not come back at all.
I rocked shut

As a seashell.
They had to call and call
And pick the worms off me like sticky pearls.

Dying
Is an art, like everything else.
I do it exceptionally well.

I do it so it feels like hell.
I do it so it feels real.
I guess you could say I've a call.

It's easy enough to do it in a cell.
It's easy enough to do it and stay put.
It's the theatrical

Comeback in broad day
To the same place, the same face, the same brute
Amused shout:

'A miracle!'
That knocks me out.
There is a charge

For the eyeing my scars, there is a charge
For the hearing of my heart---
It really goes.

And there is a charge, a very large charge
For a word or a touch
Or a bit of blood

Or a piece of my hair on my clothes.
So, so, Herr Doktor.
So, Herr Enemy.

I am your opus,
I am your valuable,
The pure gold baby

That melts to a shriek.
I turn and burn.
Do not think I underestimate your great concern.

Ash, ash---
You poke and stir.
Flesh, bone, there is nothing there----

A cake of soap,
A wedding ring,
A gold filling.

Herr God, Herr Lucifer
Beware
Beware.

Out of the ash
I rise with my red hair
And I eat men like air.


miercuri, 7 septembrie 2011

Daria, „co-scenaristă” de dincolo de… lume







”Povestea Dariei Hornoiu, tânăra de 21 de ani despre care aţi citit în «Bună ziua, Braşov!» ar putea fi ecranizată. Parte din scrierile tinerei braşovence au fost integrate într-un scenariu scris de Raul Popescu, absolvent al Facultății de Litere din Brașov.
Daria Hornoiu nu mai e alături de mama ei, Gabriela, dar aceasta se încăpăţânează să păstreze vie memoria singurei fiice pe care a pierdut-o în această vară. Despre tânăra de 21 de ani care a dus nouă ani pe picioare un cancer nemilos aţi putut citi în ediţia din 12 iulie a cotidianului «Bună Ziua, Braşov!». Pentru a-şi uşura durerea despărţirii, mama Dariei a creat un blog, unde a început să posteze fragmente din jurnalul Dariei şi îşi doreşte să lanseze romanul neterminat al fostei şaguniste - „Bocancii Andronei”. Fragmente din roman, dar şi din jurnal au ajuns pe mâna lui Raul Popescu, absolvent de Litere braşovene, care a scris un scenariu, prezentat apoi într-un concurs pentru ateliere de scenaristică. Miza atelierelor, organizate de Asociaţia culturală «Secvenţe» şi SAGA Film, este ecranizarea unui scenariu.
«Despre concurs, am aflat de pe internet. Cât despre povestea Dariei, am aflat întâmplător. Un coleg mi-a cerut să mă uit peste textul romanului ei, pentru că urma să fie publicat. După două pagini mi-am dat seama de potențialul acestei povești şi de faptul că Daria este personajul meu. Daria, cea din acele pagini, m-a impresionat (ca și Daria pe care am cunoscut-o după, din relatările mamei și ale prietenilor! n.m.). În jurnalul său reuşeşte foarte bine să surprindă stări emoţionale diferite, trăite la graniţa dintre viaţă şi moarte, fără însă a fi patetică. Eu cred că Daria ar fi devenit o foarte bună prozatoare, dacă ar fi trăit», ne spune Raul Popescu.Creaţia lui Raul a fost aleasă de organizatori între cele 9 scenarii care vor concura pentru realizarea unui film.
În martie va fi ales scenariul câştigător.
Autorii celor nouă scenarii, printre care şi braşoveanul Raul Popescu, vor participa la o serie de ateliere de scenaristică, în Bucureşti, sub supravegherea tutorilor Răzvan Rădulescu şi Alex Baciu. Atelierele încep din 9 septembrie şi vor dura şase luni. În cadrul atelierelor, tinerii vor lucra la analizarea, rescrierea şi finalizarea acestor scenarii. Pe lângă consultările individuale cu tutorii, vor fi organizate cursuri intensive şi studii de caz deschise publicului, susţinute de profesionişti consacraţi din industria cinematografică românească: Corneliu Porumboiu, Nae Caranfil, Florin Şerban, Marian Crişan şi Adrian Sitaru, potrivit site-ului concursului. În martie 2012, la finalul atelierului, SAGA Film va oferi 10.000 de euro pentru cumpărarea scenariului desemnat câştigător.”

(Articol semnat de Adina Chirvasă, apărut în ”Bună ziua, Brașov!”, numărul din 3 septembrie 2011)








                                                           


Am postat acest articol pentru că relatează pe scurt, în stil jurnalistic, o poveste mult mai complexă decât pare la o primă vedere. Și îmi place, recunosc, nota de senzațional dată de titlu (deh, fiecare cu slăbiciunile lui!). Mama Dariei crede că seria de coincidențe care m-a pus față în față cu textele Dariei a fost voia fiicei sale. Nu contest. Dimpotrivă, și eu am aceeași părere. Poate voi povesti vreodată prin ce tertipuri ale destinului am ajuns să o cunosc pe Daria cea textuală. Până atunci, cele de mai sus, în felul lor, sunt mai mult decât lămuritoare. Mâine, 8 septembrie 2011, voi fi în București. Vineri voi participa la primul atelier coordonat de Răzvan Rădulescu și Alex Baciu. Din păcate, Daria nu va fi cu mine. Sunt sigur cu veghea ei nu va fi zadarnică. Că strădaniile ei de-aici, de pe Pământ, nu au fost în van. Daria va trăi prin povestea care îi poartă numele. Va trăi prin scrierile ei (am fost impresionat nu numai de calitatea acestora, ci și de cantitate! Ea stat printre noi numai 21 de ani, dar a scris pentru 50! ”Scrisul este pentru mine un fel de terapie”, mărturisea în jurnalul ei). În toamna asta mă voi ocupa de o antologie Daria Hornoiu. Și de scenariul care îi poartă numele.  



Fragmente din textele Dariei găsiți pe http://dariahornoiu.blogspot.com/