Articol de Raul Popescu
„adânc întunericul
din mine
iar eu vânător de licurici”
Biwao Kawahara
În iunie 1940, Lituania era ocupată de Uniunea Sovietică. Lituanienii, care își declaraseră independența în 1918, nu erau, așadar, prea dornici să fie asimilați mamutului sovietic, ceea ce a dus la deportări în masă. Numai între 14 și 17 iunie 1941 au fost deportate în Siberia peste 17 000 de persoane. Nu peste mult timp, tot în 1941, micul stat este ocupat de Germania nazistă, moment în care încep pogromurile, fiind uciși aproximativ 190 000 de evrei, crime în care au fost implicate și batalioanele de poliție lituaniene. Cu toate acestea, sute de lituanieni își riscă viețile încercând să salveze evrei de la moarte. Anii tulburi ai celui de-Al Doilea Război Mondial nu au cruțat pe nimeni și nimic.
Să ne întoarcem, însă, în vara lui 1941, când au loc deportările în Siberia – moment-cheie, de altfel, și în povestea romanului grafic din 2017 „Haiku siberian” de Jurga Vilé, roman ilustrat de Lina Itagaki și publicat la noi în 2021 de Editura Frontiera, în traducerea semnată de Alina Nucă.
Povestea este redată din perspectiva unui copil, a lui Algis, un băiat de 13 ani. În dimineața de 14 iunie 1941, Algis împreună cu părinții și sora sa sunt ridicați de la ferma lor dintr-un sat lituanian, în urma denunțului unui vecin, pentru a fi deportați. Pe drum, se alătură convoiului și mătușa lui Algis, Petronela, o figură excentrică, pasionată de cărți și în mod special de Japonia și de haiku-uri („pesemne a trăit acolo într-o altă viață”, ne spune Algis). În gara din Nujoji Vilnia, familiile sunt despărțite – femeile și copiii, de o parte, iar de cealaltă, bărbații. Algis, prin urmare, trebuie să se despartă de tatăl său, despre care nu a mai auzit apoi nimic ani de zile. Tot în gară, Algis asistă la moartea gâscanului său Martin, pe care îl luase cu el de la fermă. Spiritul gâscanului Martin va deveni, însă, un permanent protector pentru Algis, de-a lungul calvarului siberian. Un fel de înger protector, dacă vreți.
Drumul spre Siberia este un adevărat iad. Oamenii sunt îngrămădiți în vagoane pentru vite, unde sunt chinuiți de întuneric și de lipsa de aer. În acest tren al exilului, facem cunoștință și cu personajele poveștii noastre, toate, veți vedea, foarte interesante: Algis, mama acestuia, Dalia – sora lui Algis, Petronela – mătușa excentrică, domnișoara Violeta – învățătoarea cea blândă și veselă, Julius – băiatul care citește mult și știe o grămadă de lucruri și, nu în cele din urmă, Veronica – fata de care e îndrăgostit Algis.
Citiți continuarea în Literomania nr. 225
0 Comentarii