Se afișează postările cu eticheta ruxandra cesereanu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ruxandra cesereanu. Afișați toate postările

luni, 22 mai 2017

SUMAR LITEROMANIA NR. 20



SUMAR LITEROMANIA NR. 20

Raul Popescu, Ereticul Culianu şi lumea de dincolo (click)
Dorica Boltașu Nicolae, Blocul (click)
Adina Dinițoiu, „A fost Evul Mediu misogin?”. Misoginism şi feminism în Franţa (click)
Radu Paraschivescu, Am fost cândva femeie de onoare și alte povestiri (fragment) (click)
Ezra Pound, Ghid spre kulthură (click)
Veronica D. Niculescu, Golul cel bun. Despre scris și bucurie (click)
Ruxandra Cesereanu, Scrisori venețiene de dragoste (IV) (click)
Radu Niciporuc, O vizită la Jardin des Plantes (click)
Péter Demény, Negarea inocenței (click)
Valeriu Gherghel, Cum arată filosoful scufiilor de noapte? Exact ca un neamț (click)


miercuri, 17 mai 2017

SUMAR LITEROMANIA NUMĂRUL 19




SUMAR LITEROMANIA NUMĂRUL 19

Raul Popescu, În căutarea trupului uitat. Despre himerele din ”Frumoasa fără corp” de Gheorghe Crăciun (click)
Alexandru Mușina, poezia în pijama roz (click)
Adina Dinițoiu, L’universalisme de la littérature a créé l’histoire authentique de l’homme (Milan Kundera) (click)
Radu Jörgensen, Exit 45. Tragedie academică americană.  (click)
Roberto Bolaño, O povestioară lumpen (click)
Ruxandra Cesereanu, Scrisori venețiene de dragoste (III) (click)
Péter Demény, Transilvania expres (click)
Valeriu Gherghel, Mihai Ursachi citindu-Se pe El Însuși (click)

Radu Niciporuc, Cuib de rândunică albă (click)

duminică, 7 mai 2017

SUMAR LITEROMANIA NR. 18





SUMAR LITEROMANIA NR. 18

Raul Popescu, Lama Erikăi (click)
Concurs flash fiction- Prozele finaliste (aprilie 2017) (click)
Caius Dobrescu, Parazitul prietenos (click)
Dorica Boltașu Nicolae, Povestirile lui Dino Buzati (click)
Antoine Compagnon, Antimodernii (trad. de Adina Dinițoiu) (click)
Ruxandra Cesereanu, Scrisori venețiene de dragoste (II) (click)
Veronica D. Niculescu, Așa sunt eu, mai fericită când sunt nefericită (click)
Valeriu Gherghel, Dacă-i rogi frumos pe sfinți, ai noroc la văduve (click)
Radu Niciporuc, Nunta (II) (click)
Péter Demény, Liedul de Ștef (click)


duminică, 30 aprilie 2017

SUMAR LITEROMANIA NR. 17




SUMAR LITEROMANIA NR. 17

Raul Popescu, Andrei Bodiu şi poezia cotidianului (click)
Andrei Bodiu, Luni seara (click)
Cyrielle Diaz, "Zulu", le roman policier, politique et social d’un auteur engagé (click)
Françoise Sagan, Patul răvășit (fragment) (click)
McKenzie Wark, 73oria gam3rului (click)
Ruxandra Cesereanu, Scrisori venețiene de dragoste (click)
Despina Jderu, Exilul Imaginarului (click)
Péter Demény, Ideea ardeleană (click)
Silvia Colfescu, Ieri dimineață, București (click)
Radu Niciporuc, "Rayuela" în tutungerie (click)
Valeriu Gherghel, Vrei să devii înțelept? Da? Citește atunci această notă, vei descoperi secretul istețimii (click)


marți, 18 aprilie 2017

Plăcile tectonice ale literaturii





Răspuns la ancheta din revista Steaua -  „Nobelul și literatura: o schimbare de paradigmă” (nr.3/ 2017):

Pornind de la acordarea premiului Nobel pentru literatură lui Bob Dylan, în 2016, ne putem întreba dacă în ultima perioadă nu asistăm la o schimbare de paradigmă în care literatura ca artă autonomă este înlocuită de artele transgresive. Este literatura “înaltă” înlocuită de literatura “populară” (în sensul american al termenului)? Este arta scrisului înghițită de arta noilor mijloace media? Ancheta de față nu se dorește a fi pro sau contra Bob Dylan, ci are o miză teoretică, provocând mai degrabă la o dezbatere de idei. Am publicat textele în ordinea primirii lor la redacție, ca să păstrăm naturalețea reacțiilor și a nuanțelor din răspunsuri. (Ruxandra Cesereanu)


Nobelul pentru Literatură din 2016 a fost acordat lui Bob Dylan, ceea ce a dus la o întreagă polemică. Este, într-adevăr, Bob Dylan un scriitor, sau doar un muzician talentat? Apoi, mai este literatura o artă cu limite bine trasate sau deja vorbim despre un amalgam în care cuvântul scris nu mai are o importanță atât de mare?

Literatura, ca orice artă modernă (sau postmodernă) a suferit niște mutații pe care cu greu le mai putem ignora. Cu toate acestea, ea a depășit de foarte multă vreme etapele aezilor, ale barzilor, ale trubadurilor, acele etape în care cuvântul se perpetua prin muzică. Literatura, aşa cum o cunoaștem noi, este o artă relativ tânără. A depins, în evoluția ei, de tehnologie (apariția tiparului), dar şi de cristalizarea unor concepte legate de genurile literare. Vorbim, în acest caz, despre epoci ale modernității. Ea a fost „ucisă” de avangardiști, dar a reînviat. Mai mult, cu cât o perioadă a fost mai îndrăzneață în a ataca literatura în formele ei convenționale, cu atât literatura s-a încăpățânat să se reîntoarcă la acele forme convenționale (vechi din vremea celor 1001 de nopții).

Artele au avut întotdeauna tendința să-şi împrumute diverse „instrumente”, o contaminare reciprocă a acestora nefiind, de altfel, ceva nou. Nu, literatura nu a fost înlocuită/ înghițită de ceea ce numim arte transgresive, în ciuda capacității ei de adaptare la aproape orice gen artistic. Se poate schimba suportul prin care ea s-a făcut cunoscută, cartea electronică devenind, în ultimul timp foarte populară, însă cuvântul, ca instrument al literaturii, nu poate fi decât cel scris (fie pe hârtie, fie pe ecranele diverselor dispozitive moderne). Audiobook-urile nu sunt decât niște substitute ale cărții, care, doar prin mișcarea ciocănelelor timpanului, nu pot satisface total apetitul pentru literatură al unui cititor pasionat.

În concluzie, plăcile tectonice literare sunt în continuă mișcare, iar formele de relief (de asemenea, literare) îşi mai „retuşează” aspectul, dar, în acelaşi timp, îşi păstrează caracteristicile de bază, fie că ne place, fie că nu.


marți, 11 aprilie 2017

Sumar Literomania nr. 14 (08.04.2017)



SUMAR LITEROMANIA NR. 14

Raul Popescu, Roger Zelazny și zeii (click)
In memoriam Alex. Leo Șerban, Aprilie orb (click)
Concurs Flash Fiction Literomania – martie 2017 (click)
Cyrielle Diaz, Livre Paris, ou le retour du débat de la gratuité de la culture (click)
Georges Banu, Un théâtre mental (click)
Dorica Boltaşu Nicolae, Femei în "Dimineaţă pierdută" (click)
Tobie Nathan, Ţara aceasta care-ţi seamănă (click)
Dinu Flămând, Pessoa – Cioran, în căutarea patriei ideale (click)
Adrien Bosc, Constellation (click)
Veronica D. Niculescu, O scurtă declarație de dragoste (click)
Valeriu Gherghel, O lacrimă pe mormîntul tinereții mele (click)
Péter Demény, Mai am o singură durere (click)
Radu Niciporuc, Păianjenul de argint (click)
Ruxandra Cesereanu, Portalul și spiridușul său speculativ (click)


duminică, 2 aprilie 2017

SUMAR LITEROMANIA NR. 13 (31.03.2017)



SUMAR LITEROMANIA NR. 13 
(31.03.2017)


Raul Popescu, Mircea Ivănescu – cronicarul „întâmplărilor” (click)

Roland Barthes, Imperiul semnelor (click)
Paul Țanicui, cealaltă inimă (click)
Radu Țuculescu, Măcelăria Kennedy (click)
Dan Rhodes, Antropologie şi o sută de alte povestiri (click)
Veronica D. Niculescu, Și nimic nu trebuie scris (2) (click)
Valeriu Gherghel, Ferește-te de ursuzi, învață să te bucuri... (click)
Despina Jderu, Geografia străzilor luminate (click)
Ruxandra Cesereanu, J.J., Corto, Marilyn și M.M. (click)
Radu Niciporuc, Într-o librărie pe Paraná (click)
Silvia Colfescu, Cum se distra aristocrația bucureșteană (click)

Péter Demény, Elevii piscului (click)

marți, 28 martie 2017

Sumar Literomania (23.03.2017)



SUMAR LITEROMANIA (23.03.2017)

Adina Dinițoiu, O replică algeriană la "Străinul" lui Camus (click)
************* La aniversară - Mircea Ivănescu (click)
Raul Popescu, Julio Cortázar şi fascinaţia cuvintelor (click)
Dorica Boltașu Nicolae, „Krypto şi fermecătoarea laponă” (click)
Péter Demény, Rapul literar (click)
Octavian Soviany, Adda cântă (click)
Georges Banu, Voyages théâtraux à l’Est (click)
Adina Dinițoiu, Trilogia pariziană a lui George Banu (click)
Radu Niciporuc, Aterizare la Nouakchott (click)
Valeriu Gherghel, Cînd mergi la femeie, nu uita biciul! (click)
Ruxandra Cesereanu, Ana și pervazul de unde privește lumea (click)




duminică, 19 martie 2017

Sumar Literomania (17.03.2017)



SUMAR LITEROMANIA (17.03.2017)

Adina Dinițoiu, „Unde am să fiu când n-am să mai exist?” (click)
Raul Popescu, Un arest, o carte (click)
Alexandru Vlad, Poem (click)
Marian Ilea, Diminețile Pectonelei (click)
Paul Țanicui, Despre sărăcire şi alte întâmplări (click)
Veronica D. Niculescu, Și nimic nu trebuie scris (click)
Valeriu Gherghel, Misogini din toată lumea, nu vă sfiiți și radeți femeile în cap! (click)
Ruxandra Cesereanu, Misogini din toată lumea, nu vă sfiiți și radeți femeile în cap! (click)
Radu Niciporuc, Întoarcere acasă (click)
Despina Jderu, Cele două fețe ale lunii (click)
Silvia Colfescu, Palatul Romanit – între Finanțe și Colecții (click)
Péter Demény, Diavolul viu (click)


sâmbătă, 11 martie 2017

Sumar Literomania (09.03.2017)




SUMAR LITEROMANIA (09.03.2017)

Adina Dinițoiu, Michel Houellebecq, poetul (click)
Raul Popescu, O antibiografie - Michel Houellebecq despre H.P. Lovecraft (click)
Dorica Boltașu Nicolae, Scepticism şi iubire în timpuri moderne (click)
** * Prozele finaliste ale concursului flash fiction (februarie 2017) (click)
Radu Vancu, [După ce ne-am întors de la mare] (click)
Darie Magheru, siqueiros (click)
Cristina Hermeziu, Când traducătorul fantasmează cartea: Ștefan Agopian, „Sara”, traducere în franceză de Laure Hinckel (II) (click)
Valeriu Gherghel, Seducția: cum să topești un sloi de gheață (click)
Radu Niciporuc, Pascal și veselul Benoit (click)
Ruxandra Cesereanu, Bucureștiu răsfoit într-un album de gală (click)
*** Concurs flash fiction - februarie 2017 (click)


sâmbătă, 4 martie 2017

Sumar Literomania (02.03.2017)


SUMAR LITEROMANIA (02.03.2017)

Raul Popescu, Destinul unui roman aparte (click)
Philippe Sollers, Prietenia lui Roland Barthes (click)
Silvia Colfescu, Vilnius - capitala unui popor de cititori (click)
Lucian Dan Teodorovici, Cel care cheamă câinii (fragment) (click)
Mihaela Miroiu, Poate că sunt Matrioșcile din mintea mea (click)
Cezar Paul-Bădescu, Filmul bate viața (click)
Paul Țanicui, restul sălbatic (click)
Veronica D. Niculescu, Scrisoarea netrimisă, povestea nespusă (click)
Ruxandra Cesereanu, Scrisorile de dragoste ale lui Radu Stanca (click)
Despina Jderu, Timpul viu (click)
Radu Niciporuc, „Omul pierdut” și o navă pierdută (click)
Valeriu Gherghel, Peripețiile lui Tristan și ale Isoldei sau iubirea reprimată (click)



vineri, 24 februarie 2017

Sumar Literomania (23.02.2017)



SUMAR LITEROMANIA (23.02.2017)

Adina Dinițoiu, „Planeta Proust” văzută de Alex. Leo Şerban (click)
Dorica Boltașu Nicolae, Autorii canonici şi dragostea (II). Pasiune şi vină (click)
Robert Șerban, Cele cinci simțuri (click)
Marco Grosse, Poems (click)
Raul Popescu, Ultimul interviu cu Ioan Petru Culianu (click)
Liliana Corobca, Caiet de cenzor (fragment) (click)
Dinu Ghika, Amintiri dintr-o casă bucureșteană (click)
Radu Niciporuc, În căutarea lui Columb (click)
Vernonica D. Niculescu, O pătură de amărăciune (click)
Valeriu Gherghel, Trei versiuni ale lui Barbă Albastră (click)
Ruxandra Cesereanu, Cartea psihedelică a lui Mariu în Anzi (click)

vineri, 17 februarie 2017

Sumar Literomania (16.02.2017)



SUMAR LITEROMANIA (16.02.2017)


Adina Dinițoiu, Ce sens are iubirea în absenţa memoriei? (click)

Paul Țanicui, Comédia ţiganilor. TARAF DE HAÏDOUKS (click)

Raul Popescu, Elisabeta Báthory și America (click)

Ioana Nicolaie, Pelinul negru (click)

Richard Brautigan, Dactilograful lui Ernest Hemingway (click)

Cosmin Perța, Dispariția (scenariu de film) (III) (click)

Valeriu Gherghel, Sic transit… (click)

Veronica D. Niculescu, Cantilene (click)

Ruxandra Cesereanu, Veronica se întoarce J (click)

Radu Niciporuc, Portretul lui captain Ha (click)

vineri, 18 noiembrie 2016

Evadaţii – tricksteri, proscrişi sau eroi?



Cercetător asiduu al fenomenului concentraţionar cu substrat politic, Ruxandra Cesereanu încheie prin volumul Fugarii. Evadări din închisori şi lagăre în secolul XX (Polirom, Iaşi, 2016) ciclul dedicat acestui fenomen, ciclu din care fac parte şi studiile Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conştiinţa românească (Fundaţia Culturală Română, 1998) şi Panopticum. Tortura politică în secolul XX (Institutul European, 2001) – ambele apărute, pînă în prezent, în cîte două ediţii. Fugarii…, studiul care încheie ciclul, este o carte a ieşirii, a evadării, acţiune care, mai ales în secolul al XX-lea, a stat sub semnul sfidării unor sisteme politice aberante, criminale. Se poate spune, aşadar, că eseul despre evadare al Ruxandrei Cesereanu constituie un episod optimist în serialul ororilor concentraţionare surprinse în volumele anterioare.
Cînd vine vorba despre evadare, ca un novice al acestui subiect, nu pot să mă gîndesc decît la trei lucruri: la personajul Contele de Monte Cristo, la Şapte ani în Tibet – cartea alpinistului austriac Heinrich Harrer, şi la The Way Back, filmul din 2010 al regizorului Peter Weir, bazat pe memoriile ofiţerului polonez Sławomir Rawicz (de altfel, Ruxandra Cesereanu, în studiul său, prinde şi aventurile grupului de evadaţi condus de Rawicz).
Bineînţeles, cazuistica evadărilor celebre este cu mult mai vastă. În primul capitol al volumului Fugarii…, autoarea trece în revistă cîteva dintre acestea: cea a apostolului Petru din închisoarea lui Irod, cea a lui Benvenuto Cellini din Castelul Sant’Angelo, cea a lui Napoleon I din Insula Elba etc. Dar studiul Ruxandrei Cesereanu nu vizează decît un singur tip de evadare, acela al deţinuţilor politici şi al prizonierilor de război, şi o singură perioadă, aşa cum ne avertizează şi titlul cărţii: secolul al XX-lea.
Semnificaţia terapeutică a evadării
În Fugarii…, autoarea, deloc intimidată de taxonomii, enumeră diverse tipuri de evadări şi evadaţi, cu nuanţări şi paranteze, ceea ce face lectura şi mai atractivă. Evadarea este definită, într-o primă fază, prin ideea de ieşire, de ieşire nu numai dintr-un spaţiu închis, ci şi din sine: „Ieşirea are uneori şi o componentă metafizică; evadatul (este vorba de­spre evadat ca structură mentală) iese dintr-o piele veche pentru a se înnoi, pentru a-şi căuta o nouă identitate, pentru a se împrospăta sau, alteori, pentru a regăsi ceva pierdut odinioară“. De fapt, cele două tipuri de ieşiri, dintr-un spaţiu închis şi din sine, merg mînă‑n mînă. O evadare dintr-un lagăr sau dintr-o închisoare nu înseamnă doar escaladarea unor ziduri sau săparea unor galerii subterane, ci şi întoarcerea la vechea identitate, cea anulată prin prizonierat. Sau, de ce nu, asumarea unei noi identităţi, diferite de cea de dinainte de încarcerare (deşi, atunci cînd se întîmplă astfel, la baza deciziei stau prudenţa, teama de a nu fi prins din nou, lucru care diminuează din bucuria libertăţii; cazul lui Jean Valjean, personajul din romanul Mizerabilii de Victor Hugo, este, poate, din acest punct de vedere, cel mai cunoscut exemplu). Evadarea are, prin această caracteristică de recuperare a identităţii, un rol terapeutic: „Una dintre scenele-cheie ale unei evadări este finalul acesteia, atunci cînd, ajungînd în libertate şi în siguranţă, fostul fugar se spală, îşi curăţă chipul (îşi rade, de obicei, barba crescută în timpul fugii clandestine) şi se priveşte în oglindă, recunoscîndu-se, redevenind stăpîn asupra personalităţii şi identităţii sale, după ce a participat la un chinuitor şi îndelungat bal mascat“. Toate aceste gesturi ale evadatului au, aşadar, un rol terapeutic, iar semnificaţia lor depăşeşte registrul banalului: „Scena îmbăierii – ne avertizează autoarea – este esenţială şi simbolică: pielea murdară, epiderma veche, a evadatului se descuamează şi în locul ei apare de dedesubt o piele nouă, subţire, mai sensibilă, dar care ţine, inclusiv fizico-psihic, de un alt statut, de o altă identitate“.



luni, 20 ianuarie 2014

Comunismul la graniţa dintre realitate şi ficţiune


De ceva vreme, şi nu cred că mă înşel, am început să percepem ceva mai detaşaţi cele petrecute în regimul comunist şi imediat după. Filmele româneşti de - spre perioada comunistă, cel puţin unele dintre ele – şi aici mă refer în special la Amintiri din Epoca de Aur (2009) –, nu mai privesc cu încrîncenare acel trecut. Aşa s-a întîmplat, de exemplu, şi în Germania, unde pelicule caGood Bye Lenin! (regia:Wolfgang Becker, 2003) sau Das Leben der Anderen (regia: Florian Henckel von Donnersmarck, 2006) s-au remarcat şi prin destinderea cu care perioada comunistă este surprinsă: fără prejudecăţi, fără ură. Nici în privinţa cărţilor, lucrurile nu stau altfel, iar exemplul cel mai potrivit este atît de mediatizatul roman al lui Dan Lungu Sînt o babă comunistă!, ecranizat în 2013 de către Stere Gulea. De asemenea, merită menţionat aici şi romanul O telenovelă socialistă, apărut de curînd la Polirom, al hîtrului Doru Pop.
Cu toate acestea, detaşarea respectivă se cere ponderată printr-o perspectivă mai necruţătoare a ceea ce a însemnat comunismul. Portretul luptătorului la tinereţe, pelicula din 2010 semnată de Constantin Popescu, propune, cred eu, o astfel de perspectivă, pornind de la amintirile lui Ion Gavrilă Ogoranu din Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc. Tot în 2010, are premiera documentarul lui Andrei Ujică Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, documentar care reconstituie, caustic, prin imagini de arhivă, cele două feţe ale lui Nicolae Ceauşescu, cea oficială şi cea privată. Dintre romanele care surprind – într-o mai mică sau mai mare măsură – trecutul comunist, şi care nu sînt puţine, amintesc doar unul singur – din păcate, prea puţin cunoscut –, şi anumeSimfonia lupului de Marius Daniel Popescu (Humanitas, 2008), roman răsplătit în 2006 cu Premiul „Robert Walser“.
Mai nou, Ruxandra Cesereanu propune, în 2013, un roman-frescă, plin de culoare, dinamic, în care surprinde comunismul în vasta-i desfăşurare de-a lungul a jumătate de veac. Este vorba despre Un singur cer deasupra lor (Polirom, 2013), primul roman realist, de altfel, al autoarei clujene, la care aceasta a lucrat timp de zece ani. Romanul vine în siajul unor volume mai vechi ale Ruxandrei Cesereanu, studii solide despre mecanismele de suprimare – mentală şi fizică – ale comunismului:Decembrie ’89. Deconstrucţia unei revoluţii (Polirom, 2004) şi Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi literatura închisorilor şi lagărelor comuniste (Polirom, 2005). Mai mult, Ruxandra Cesereanu este un scriitor cu atitudine, lucru dovedit cu asupra de măsură de luările sale de poziţie, concretizate în diverse articole apărute în reviste ca 22,Suplimentul de cultură sau Cuvântul. În cele 34 de capitole ale cărţii, care, cu cîteva excepţii, poartă numele protagoniştilor, perioada comunistă este surprinsă din perspective multiple, variate. Personajele sînt luptători în munţi, securişti, torţionari, copii, iubiţi, femei, bărbaţi. Unele sînt reale, altele, ficţionale. În fine, capitolele cărţii sînt povestiri de sine stătătoare, în care biografiile personajelor sînt ţesute în contextul unei prezenţe ubicue, comunismul – este ceea ce, de altfel, le leagă. Tehnica nu este nouă pentru autoare, căci a mai folosit-o şi în romanul anterior,Angelus (Humanitas, 2010), în care liantul ce unea capitolele cărţii era un eveniment mai puţin obişnuit: căderea a trei îngeri pe pămînt. Galeria personajelor din Un singur cer deasupra lor, vastă şi diversă, este, în fapt, cea care dă savoare cărţii. Protagoniştii volumului Ruxandrei Cesereanu fac parte atît din galeria „băieţilor buni“, cît şi din cea a „băieţilor răi“, romanciera dovedindu-se, din acest punct de vedere, o fină creatoare de caractere.
În capitolul „Tinu“, personajul principal este un tînăr membru al trupelor de Securitate, devotat Partidului şi care îşi împarte singurătatea cu Murgu, un cîine-lup. Este un fanatic, căci Partidul i-a dat o şansă unică, aceea de a intra în trupele de Securitate, de a-i vîna pe duşmanii poporului: „Pentru el, a fi în trupele de Securitate era ceva puternic şi strălucitor. Însemna, printre altele, puterea de a ucide. Era teribil: puteai să ucizi oameni şi nu erai pedepsit dacă ucideai oamenii pe care ţi-i arăta cu degetul Securitatea. Tinu pricepuse astfel ce e puterea“. După cum se vede, psihologia personajului nu este complicată, ci una tipică pentru cei care s-au înrolat în trupele Securităţii şi are la bază o singură dorinţă: aceea de a-şi exercita puterea prin violenţă şi crime. Nu altfel este Ţurcanu, aka Marchizul, „patronul reeducărilor din închisoarea Piteşti“. Descrierea acestuia este mai mult decît grăitoare: „Se zvonea că Marchizul ţinea sub cheie un dosar de sute de pagini în care fişa schingiuirile la care erau supuşi deţinuţii, notîndu-şi felul în care victimele rezistau sau nu la maltratări. Hoiturile cugetătoare ale studenţilor, căci majoritatea prinşilor şi victimelor erau studenţi, se aflau în fălcile iadului, care clefăiau pe rupte. Marchizul era satisfăcut de laboratorul său experimental, unde făpturile puteau fi preschimbate în inversul a ceea ce erau. Erau un triumf, o cucerire revoluţionară, nu-i aşa, un apogeu şi, la urma urmei, chiar un orgasm. Nu prea existau, pentru victime, decît două căi: laşitatea de rahat şi eroismul sublim, prin moarte în chinuri. Dar Marchizul nu-l îngăduia pe cel din urmă, avea alergie la astfel de prostioare. Marchizul canibal se hrănea doar cu laşitatea de rahat a celorlalţi. Obedienţa victimelor schingiuite făcea din el un carnivor încrîncenat“. Hambu, ajutorul de pădurar, este o altă figură interesantă a cărţii. Îndrăgostit de Aurelia, soţia lui Marcu, un ţăran care a fugit prin păduri de teama comuniştilor, nu ezită să ajute la prinderea şi uciderea soţului celei de care s-a îndrăgostit. Pentru a o convinge că soţul ei este mort, îi va aduce, drept dovadă supremă, capul tăiat al lui Marcu – filiaţiile biblice ale povestirii fiind aici mai mult decît evidente. Episodul merită redat, măcar pentru amestecul de cruzime, regret şi pioşenie cu care personajele înţeleg să se raporteze la cele întîmplate: „Dimineaţa, Hambu intră şi o trezi înainte de vreme, chemînd-o afară, iar acolo îi arătă un sac umflat. Să fie atunci cum vrei tu, îi zise el, făcînd semn cu capul spre sac. Femeia apucă sacul mai mult moartă decît vie şi înăuntru găsi atît ceea ce dorea, cît şi ceea ce nu dorea: capul tăiat al lui Marcu. Deacum era gata. În burta ei se găsea plodul lui Hambu, un alt ţînc şi o altă gură de hrănit. Marcu era mort de tot. Aurelia plînse încetişor, la început ca o viţică necoaptă, mai tîrziu ca o bocitoare care îşi ştie rostul. Apoi luă capul mortului şi-l duse lîngă fîntînă, aici îl spălă, apoi îi limpezi ochii şi pielea cu miere şi oloi, iar în gură îi puse boabe de orez amestecate cu tămîie. Apoi îl înfăşură într-un prosop de in, învelindu-l cu grijă, ca pe un ou de struţ din cele ce se găseau atîrnînd în biserică. Apoi îi susură la urechi, chiar dacă mortul nu o auzea. Îi cîntă capului aceluia ca unui cap de sfînt din cei tăiaţi în picturile din biserică...“. Personaje stranii ar mai fi, personaje impregnate de absurdul perioadei comuniste – un cenzor care îşi cenzurează, în cele din urmă, propriul poem, un bătrîn ceasornicar ce refuză să părăsească vechea casă în care a trăit o viaţă, casă ce va fi dărîmată cu el înăuntru pentru a face loc „unui bulevard de proporţii uriaşe“, Săndiţa şi Lilica, două fete gemene părăsite într-un orfelinat mizer, un miliţian care trebuie să găsească penisul tăiat al unui ibovnic ghinionist etc. Mă opresc aici, însă, cu această prezentare menită a stîrni, pe drept, interesul cititorilor.
Are arta un scop ? Dacă da, care este acela? Am spus că Ruxandra Cesereanu este un intelectual cu atitudine – a se vedea, de pildă, articolele cuprinse în volumul Năravuri româneşti. Texte de atitudine (Polirom, 2007). Capitolele din Un singur cer deasupra lor pot fi considerate, de asemenea, nişte texte de atitudine. Vocea auctorială îşi face simţită nu de puţine ori prezenţa (legiuitoare), iar descrierea personajelor negative – personaje aparţinînd sistemului represiv comunist – este una care implică o condamnare vădită a unui regim dictatorial absurd, criminal, cu o feroce dispoziţie spre distrugere. În atare caz, rolul social al scriitorului ar fi acela de a denunţa, pentru a nu ştiu cîta oară, un regim dictatorial, în speţă, regimul comunist, un rol social asumat de Ruxandra Cesereanu şi în acest ultim roman apărut în 2013. Povestea este unul dintre cele mai puternice vehicule prin care un mesaj se poate impune în conştiinţa publică, iar Ruxandra Cesereanu tocmai asta încearcă. Margaret Atwood, în volumul Negocierea cu moartea. Un scriitor despre scriitură (Editura Tritonic, 2007), vorbeşte despre puterea de a fascina a poveştilor care au la bază evenimente reale: „Puterea acestor poveşti este imensă, mai ales cînd se combină cu puterea artistică... Aceste poveşti există pe tărîmul dintre ficţiune şi realitate, sau poate în amîndouă în acelaşi timp: să-i spunem o «înfloritură »“. La această graniţă dintre ficţiune şi realitate se situează şi Un singur cer deasupra lor, iar puterea fascinatorie a poveştilor din acest roman-frescă este una pe care fiecare dintre noi ar trebui, fără doar şi poate, să o încerce.

Ruxandra CESEREANU
Un singur cer deasupra lor
Editura Polirom, Iaşi, 2013, 240 p.