10 martie 1977
Coane,
Mă vei ierta desigur dacă voi începe cu un fel de întrebare; (maşina mea necomportând semnul „două puncte”); eu ştiu foarte bine ce înseamnă că pentru mine un text are forță de pătrundere, dar habar n-am ce anume este forța de pătrundere când eu aş vrea ca el, textul, al meu să zicem, să aibă această forță pentru nişte alții. Şi atunci mă văd obligat să fac o disecție. deci: 1. pătrundere în ce şi cu ce scop? Pentru că trebuie să recunoşti că una e să vrei să pătrunzi, să zicem, mediul literar din România în anul 1977, alta să pătrunzi masele (chiar dacă ele nu-şi vor da seama că sunt pătrunse de textul respectiv), cu totul altceva să pătrunzi (citeşte influențezi) evoluția ulterioară a literaturii scrise în limba română și desigur altceva să-i pătrunzi pe „cei 21 de cititori a tăi – problema deci ar fi, pentru început, să alegi între aceste variante. (Continui să cred că formula „şocantă” nu are decât rostul de a opera o asemenea alegere, de a selecta deci printre categoriile de mai sus şi deci ea nu poate fi pusă într-o opoziție chiar aşa de tranşantă, forță de şoc/forță de pătrundere). Unii dintre cei mai sus citați vor accepta şocul şi atunci textul ar putea să-i pătrundă. Alții nu-l vor accepta și devine evident că pătrunderea nu mai stă în intențile noastre. Mai interesant mi se pare însă; 2. cu ce mijloace se realizează această pătrundere? Sugerezi, o imagine nouă, stranie, a lucrurilor, a vieții, scriitura neutră, detaşată de personaj, descoperirea unor alte zone şi forme ale realului; programul semnat de cinci nume etc. Sunt perfect de acord cu tine, dar să fie oare suficient? Ba, mai mult, sunt perfect de acord și cu nemultumirea ta dar hai s-o facem fertilă. Bănuiesc că știu ce anume te nemulțumeşte. Tu vrei o față nouă a lucrurilor (și aşa prea cunoscute – cum spui) dar când ceri asta vorbești numai din punctul de vedere al celor cinci simțuri ale ale. Sau încă nu te preocupă că și clasele sociale ar fi nişte lucruri care se cer cunoscute și nu atât clasele (care sunt nişte abstracții) cât poziția pe care fiecare crede că o ocupă în societate şi diferențele mari sau mici între această poziție și cea care de fapt îi este rezervată (de fapt în acest fel pot fi înțelese clasele și conştințele de clasă). Ei bine, (cum zicea prietenul Flora atunci cu bocancu’), direcțiile noastre de cercetare se despart aici pentru un foarte scurt moment. Vreau să spun că fiecare are nevoie de cealaltă într-un mod cel puțin acut astfel că o sinteză este cum nu se poate mai de dorit și cât mai urgent. În ce sens se despart,
VOI (scuză-mă că te percep iar alături de Iova – dar e numai ptr. a distinge mai bine aceste direcții de căutare); situându-vă în centrul unei acțiuni reale, porniți la o descriere strictă a realității folosindu-vă de un fel de cocktail de limbaj cu simțuri, cocktailul fiind cât mai apropiat de persoana întâi desigur este evident; exacerbarea simțurilor alături de funcționarea cvasiindependentă a limbajului, specularea conştientă a oricărui mic accident de limbaj pot duce la evitarea oricărui şablon și deci la un real nou, încă necunoscut, dar el riscă să rămână al unei singure persoane, îi mai trebuie ceva.
Citește continuarea articolului în Literomania nr. 224
){kind=link}
0 Comentarii