Publicarea, în anul 2000, a unei serii de scrisori inedite, parte din corespondența dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, a fost, fără îndoială, un eveniment, cu semnalări pe măsură în presa vremii. Corespondența cu pricina, care face parte din arhiva familiei Graziella și Vasile Grigorcea, a apărut la Editura Polirom, într-un volum numit „Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit”, ediție îngrijită de Christina Zarifopol-Illias.
Despre Mihai Eminescu, dar și despre Veronica Micle, cei doi protagoniști ai poveștii de iubire, atât de bine surprinse în epistolarul apărut în 2000, s-au spus și s-au scris foarte multe. Veronica Micle a fost privită, în cel mai bun caz, cu o anume condescendență de istoricii literari, în măsura în care, deseori, ea a fost considerată femeia cochetă, ba chiar ușoară, care-l asalta cu amorul ei capricios pe Eminescu, bun doar să-i „decoreze” saloanele literare. Cât despre Eminescu, Ioan Petru Culianu, total ireverențios, îl considera, în articolul „Eminescu, profetul din deșert” (1989), „un mare poet, dar o minte bolnavă”; „Dacă există un Eminescu mare, el nu e mare în gândire, ci în poezie. Ba chiar există un Eminescu foarte mic, un om grosolan și impulsiv, pasional, libidinos…”.
Există un motiv întemeiat pentru care am citat tocmai dintr-un text de Ioan Petru Culianu. Aventura celor 93 de scrisori ale lui Eminescu către Veronica Micle și a celor 15 scrisori ale Veronicăi către Eminescu, publicate în 2000, începe cu… familia Culianu.
Despre Mihai Eminescu, dar și despre Veronica Micle, cei doi protagoniști ai poveștii de iubire, atât de bine surprinse în epistolarul apărut în 2000, s-au spus și s-au scris foarte multe. Veronica Micle a fost privită, în cel mai bun caz, cu o anume condescendență de istoricii literari, în măsura în care, deseori, ea a fost considerată femeia cochetă, ba chiar ușoară, care-l asalta cu amorul ei capricios pe Eminescu, bun doar să-i „decoreze” saloanele literare. Cât despre Eminescu, Ioan Petru Culianu, total ireverențios, îl considera, în articolul „Eminescu, profetul din deșert” (1989), „un mare poet, dar o minte bolnavă”; „Dacă există un Eminescu mare, el nu e mare în gândire, ci în poezie. Ba chiar există un Eminescu foarte mic, un om grosolan și impulsiv, pasional, libidinos…”.
Există un motiv întemeiat pentru care am citat tocmai dintr-un text de Ioan Petru Culianu. Aventura celor 93 de scrisori ale lui Eminescu către Veronica Micle și a celor 15 scrisori ale Veronicăi către Eminescu, publicate în 2000, începe cu… familia Culianu.
Citiți continuarea articolului aici, în Literomania nr. 99
0 Comentarii