În prezent un adevărat fenomen, romanul „Dracula” al irlandezului Bram Stoker, apărut în 1897, nu a stârnit prea mare interes în momentul publicării sale. Creație a romanticilor, vampirul era, la acea dată, un personaj totuși destul de cunoscut. În 1819, pornind de la o schiță a lui Byron, Polidori, prietenul și medicul celebrului poet romantic, a publicat povestirea „The Vampyre”, semnată cu numele lui Byron – un adevărat succes. În 1820, Charles Nodier publică „Lord Ruthwen ou les Vampires” – o continuare, de fapt, a povestirii „The Vampyre”. Alexandre Dumas nu se lasă nici el mai prejos, și scrie o povestire cu vampiri publicată în volumul „Les mille et un fantômes”(„O mie una fantome”), volum despre care am și scris aici, pe Literomania. Ba chiar și la noi, în România, I.L. Caragiale găsește de cuviință să introducă, sub o formă stâlcită, numele vampirului în piesa „O scrisoare pierdută”, unde unul dintre personaje, Tipătescu, prefect de județ, este comparat, într-un articol apărut în ziarul „Răcnetul Carpaților”, cu un vampir. La întrebarea lui Ghiță Pristanda: „Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir… ce-i aia, bampir?”, Tipătescu răspunde: „Unul… unul care suge sângele poporului…”. Iată cum, într-o piesă din 1884 de I.L. Caragiale, avem o primă definiție clară și succintă a acestui personaj atât de popular. În paranteză fie spus, romanticii noștri se dădeau în vânt după o altă creatură supranaturală, înrudită însă, ce-i drept, cu vampirul. Este vorba despre nocturnalul Zburător.
„Le Magazine Littéraire”, acum „Le Nouveau Magazine Littéraire”, a publicat în numărul din martie 2013 un amplu dosar dedicat vampirului: „Le vampire: métamorphoses d’un immortel d’Ovide à Fred Vargas”. Foarte multe texte interesante stau la dispoziția celui interesat să afle, într-o formă condensată, cât mai multe despre Dracula și vampiri (mai ales despre cei literari). Poate părea straniu să scriu despre un personaj foarte british, creat însă de un irlandez, din perspectiva unor articole în limba franceză. Stranietatea este, în fond, o caracteristică a vampirului, așa că nu o să mă cramponez de acest detaliu. Mai mult, ca să sporesc puțin confuzia, menționez că printre autorii care au contribuit la acest dosar s-a strecurat și un român – Matei Cazacu. În articolul său, Matei Cazacu scrie, cum altfel?, despre personajul care l-a inspirat pe Stoker în crearea lui Dracula: domnitorul Vlad Țepeș – „«Un tyran cruel et un monstre de l’humanité» devenu héros national”. Istoricul român, cercetător la Centre National de Recherche Scientifique din Franţa şi conferenţiar la Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris, este, de altfel, și autorul unui studiu despre Vlad Țepeș, apărut în limba română: „Dracula” (Editura Humanitas, 2008).
Continuarea textului aici, în Literomania nr. 89
0 Comentarii