Cam greu găseşti, dacă eşti mai mofturos, un film cu vampiri care să fie, dincolo de clişeele inevitabile, un pic altfel. Totuşi, sunt câteva pelicule reuşite chiar şi în acest caz, cum ar fi, ca să dau un exemplu clasic, acel „Vampyr” al lui Carl Theodor Dreyer din 1932, adaptare după „Carmilla”, povestirea lui Sheridan Le Fanu. Totuşi, nu despre filmul lui Dreyer va fi vorba mai departe, ci despre altele, ceva mai recente.
1. „Thirst”, r. Park Chan-wook, 2009
„Thirst”, pelicula sud-coreeanului Park Chan-wook – cunoscut pentru „Sympathy for Mr. Vengeance”, „Oldboy”, „Lady Vengeance”, „I’m a Cyborg, But That’s OK” –, poate fi considerată, până la un punct, un simplu film cu vampiri. Ce-i drept, prin cadrele dichisite, prin stilul alert, colorat, uşor kitschos pe-alocuri, acest film este, după cum spuneam, ceva mai deosebit. În ceea ce privește intriga, filmul are la bază o nuvelă de Émile Zola, „Thérèse Raquin”, plotul având în centru încurcăturile provocate de o relaţie adulterină.
Preotul catolic Sang-hyun, în urma unui experiment, se transformă într-un vampir, ceea ce îi va pune, bineînţeles, câteva dileme legate mai ales de credinţă. Sângele din ritualul creştin capătă, din această perspectivă, după cum o va constata şi preotul nostru proaspăt transformat în vampir, o conotaţie practică. În fine, Sang-yun ajunge un fel de sfânt tămăduitor. Printre alţii, îl vindecă de cancer şi pe Kang-woo, un tânăr de a cărui soţie se îndrăgosteşte. Începutul relaţiei adulterine dintre San-hyun şi Tae-ju, soţia lui Kang-woo, este redat în cadre stranii, violente, care anticipează turnura pe care relaţia o va lua în scurt timp. Deteriorarea relaţiilor amoroase este, iată, inevitabilă, pare-se, chiar şi în lumea vampirilor, iar comicul asiatic, deşi destul de naiv, este cel care, fără doar şi poate, salvează filmul de la patetism.
2. „Let the Right One In”, r. Tomas Alfredson, 2008
În ciuda clişeelor impuse de numeroasele cărţi şi filme, vampirii şi-au păstrat farmecul iar poveştile lor încă mai suprind. O poveste aparte este, de exemplu, şi cea din „Let the Right One In”, romanul suedezului John Ajvide Lindqvist, unde demonismul condiţiei de vampir e combinat cu inocenţa copilăriei (şi Anne Rice a făcut acelaşi lucru prin personajul Claudia din „Interview with the Vampire”). În „Thirst”, ca să revin la filmul de la care am pornit aceste rânduri, regizorul a mizat pe combinaţia de un contrast evident – meteahnă şi, în acelaşi timp, calitate a cinema-ului asiatic – dintre chemarea preoţiei şi setea de sânge a vampirului.
Continuarea aici, pe Literomania nr. 89
0 Comentarii