Corupția și literatura



„Dea Munera: reprezentări asupra corupției în modernitatea literară și intelectuală românească” este titlul unui volum din 2005 coordonat de Caius Dobrescu și Ovidiu Moceanu, volum realizat în cadrul unui proiect universitar de cercetare. Conține mai multe eseuri pe tema corupției semnate de Ruxandra Ivăncescu, Rodica Ilie, Alina Felea, Adrian Lăcătuș, Romulus Bucur, Andrei Bodiu, Ovidiu Moceanu, Mihai Ignat.

În rândurile care urmează mă voi ocupa însă de eseul din deschiderea volumului, „Despre analogie, agenție, glisare și incertitudine”, care îi aparține lui Caius Dobrescu – un excelent exemplu, cred, de text de analiză (din perspectivă) culturală a unui fenomen social. Bine structurat, cu multiple și felurite exemple, cu un aparat critic demn de toată admirația (format aproape exclusiv din volume încă netraduse la noi, asta și pentru că, deși fenomenul corupției a fost și este în România unul dezbătut în exces, volume serioase pe această temă nu prea – iată, îmi iau o marjă de eroare! – nu prea, spuneam, au fost publicate), eseul, de dimensiunile unei broșuri onorabile (cca. 70 de pagini A4), propune, pe lângă multiplele definiții ale corupției, și patru principii care definesc conexiuni ale literaturii cu sfera socialului. De altfel, Caius Dobrescu își propune să surprindă modul în care științele literaturii, științele culturii și științele sociale se întrepătrund pentru a da seama de un fenomen complex, cel al corupției. Convingerea autorului este aceea că „științele literaturii, prin modul în care influențează studiul literaturii în școală, în universități sau în orice alte forme instituționale care asigură învățarea permanentă, pot contribui la elaborarea unor politici publice de profilaxie a corupției”. O speranță justificată, dar a cărei împlinire necesită mult timp, răbdare și oameni bine pregătiți.


Citește continuarea textului aici, în Literomania nr. 36


Trimiteți un comentariu

0 Comentarii