sâmbătă, 26 august 2017

În căutarea frumuseţii




Dostoievski era convins că frumuseţea va salva lumea. Dar dacă ar fi exact invers? Dacă frumuseţea va distruge lumea?

Frédéric Beigbeder,  Iartă-mă!... Ajută-mă!...



Lucrând într-o agenţie de publicitate, lui Frédéric Beigbeder nu i-a fost greu să surprindă în romanele sale mecanismul/mecanismele manipulării unei civilizaţii aservite modelor/modelelor de circumstanţă. În mod ironic, acestui mecanism infernal nu-i scapă, pare-se, nici măcar cei care contribuie la buna lui funcţionare. A făcut-o în celebrul roman al cărui titlu era (pe atunci) însuşi preţul cărţii, 99 F (în română a fost numit 199.000 lei), a făcut-o în continuarea acestui roman, Iartă-mă!... Ajută-mă!... (Editura Pandora M, 2007).

Protagonistul celor două romane este Octave Parango, neîndoielnic alter ego-ul lui Frédéric Beigbeder, un tip cinic, fustangiu, dar şi de o vulnerabilitate exacerbată (se ştie, cinismul este masca vulnerabilităţii). În Iartă-mă!... Ajută-mă!..., Octave este trimis în Rusia pentru a găsi viitorul chip care să reprezinte firma de cosmetice Ideal. Este o căutare, iată, a frumuseţii ideale, a unei himere, într-un ţinut himeric, căci Rusia este acel spaţiu în care Iluzia funcţionează cu motorul turat la maximum. Însuşi autorul recunoaşte, într-un interviu acordat lui Dan-Silviu Boerescu, că povestea sa este povestea căutării unei himere, iar eroul acestei povești este supus unei probe căreia, inevitabil, nu-i va face faţă (aşa cum nu i-au făcut faţă nici Don Quijote şi nici alţi căutători de himere): „Să zicem că, la două veacuri după Napoleon, un francez pleacă în Rusia pentru a căuta o altă himeră, cea mai frumoasă femeie din lume. Nu e sublim? E căutarea potirului Sfântului Graal, e un Moby Dick în care balena albă este înlocuită de o blondă cu ochi albaştri...”.


 Continuarea textului aici, în Literomania nr. 34