Răspuns la ancheta din revista Steaua - „Nobelul și literatura: o schimbare de paradigmă” (nr.3/ 2017):
Pornind de la acordarea premiului Nobel pentru literatură lui Bob Dylan, în 2016, ne putem întreba dacă în ultima perioadă nu asistăm la o schimbare de paradigmă în care literatura ca artă autonomă este înlocuită de artele transgresive. Este literatura “înaltă” înlocuită de literatura “populară” (în sensul american al termenului)? Este arta scrisului înghițită de arta noilor mijloace media? Ancheta de față nu se dorește a fi pro sau contra Bob Dylan, ci are o miză teoretică, provocând mai degrabă la o dezbatere de idei. Am publicat textele în ordinea primirii lor la redacție, ca să păstrăm naturalețea reacțiilor și a nuanțelor din răspunsuri. (Ruxandra Cesereanu)
Nobelul pentru Literatură din 2016 a fost acordat lui Bob
Dylan, ceea ce a dus la o întreagă polemică. Este, într-adevăr, Bob Dylan un
scriitor, sau doar un muzician talentat? Apoi, mai este literatura o artă cu
limite bine trasate sau deja vorbim despre un amalgam în care cuvântul scris nu
mai are o importanță atât de mare?
Literatura, ca orice artă modernă (sau postmodernă) a
suferit niște mutații pe care cu greu le mai putem ignora. Cu toate acestea, ea
a depășit de foarte multă vreme etapele aezilor, ale barzilor, ale
trubadurilor, acele etape în care cuvântul se perpetua prin muzică. Literatura,
aşa cum o cunoaștem noi, este o artă relativ tânără. A depins, în evoluția ei,
de tehnologie (apariția tiparului), dar şi de cristalizarea unor concepte legate
de genurile literare. Vorbim, în acest caz, despre epoci ale modernității. Ea a
fost „ucisă” de avangardiști, dar a reînviat. Mai mult, cu cât o perioadă a
fost mai îndrăzneață în a ataca literatura în formele ei convenționale, cu atât
literatura s-a încăpățânat să se reîntoarcă la acele forme convenționale (vechi
din vremea celor 1001 de nopții).
Artele au avut întotdeauna tendința să-şi împrumute
diverse „instrumente”, o contaminare reciprocă a acestora nefiind, de altfel,
ceva nou. Nu, literatura nu a fost înlocuită/ înghițită de ceea ce numim arte
transgresive, în ciuda capacității ei de adaptare la aproape orice gen
artistic. Se poate schimba suportul prin care ea s-a făcut cunoscută, cartea
electronică devenind, în ultimul timp foarte populară, însă cuvântul, ca
instrument al literaturii, nu poate fi decât cel scris (fie pe hârtie, fie pe
ecranele diverselor dispozitive moderne). Audiobook-urile nu sunt decât niște
substitute ale cărții, care, doar prin mișcarea ciocănelelor timpanului, nu pot
satisface total apetitul pentru literatură al unui cititor pasionat.
În concluzie, plăcile tectonice literare sunt în continuă
mișcare, iar formele de relief (de asemenea, literare) îşi mai „retuşează”
aspectul, dar, în acelaşi timp, îşi păstrează caracteristicile de bază, fie că
ne place, fie că nu.
0 Comentarii