Lansarea volumului "Scriitori francezi la Bucureşti. Interviuri" de Adina Diniţoiu

În ultima perioadă, literatura franceză a căpătat din ce în ce mai multă vizibilitate şi pe piaţa noastră de carte. Diverse edituri au publicat, mai ales în ultimii ani, autori francezi contemporani, încercând astfel să recupereze din terenul pierdut în anii '90, dar şi să creeze un public, de preferinţă tânăr, care să rezoneze cu viaţa literară din spaţiul francez. Astfel, Editura Humanitas l-a publicat în 2014 pe Sorj Chalandon, romancier nominalizat la Premiul Goncourt în 2013 cu Al patrulea zid. Editura Pandora M, la rându-i, a mizat pe autori ca Jérôme Ferrari (Predica despre căderea Romei, roman distins cu Premiul Goncourt în 2012) sau Gwenaëlle Aubry (Nimeni), prozatori mai mult decât interesanţi. Nici Editura Vellant nu s-a lăsat mai prejos, publicând un profesionist al prozei, mai puţin cunoscut însă publicului român, Régis Jauffret (Microficţiuni), autor prezent şi la RAO cu un roman care te intrigă încă din titlu, Case de nebuni. În fine, Andreï Makine sau Pascal Bruckner sunt destul de populari printre cititorii români, orice prezentare fiind de prisos în acest caz. Ce să mai spun despre Michel Houellebecq, un scriitor care a sfidat toate tiparele literare, ideologice şi sociale, ultimul său roman, Soumission, creând destulă vâlvă, mai ales în tristul context al asasinării celor de la Charlie Hebdo.

Toţi aceşti scriitori pot fi întâlniţi/citiţi şi în cartea de interviuri a Adinei Diniţoiu, Scriitori francezi la Bucureşti.Interviuri (Editura Vremea, Bucureşti, 2014), o carte aparte în peisajul cultural românesc, asta dacă luăm în considerare că până în prezent nici un jurnalist cultural autohton nu a reuşit performanţa de a intervieva 26 de scriitori francezi şi de a publica aceste dialoguri într-un volum. Ei bine, Adina Diniţoiu, o foarte bună vorbitoare de limbă franceză, cronicar literar şi redactor la Observator cultural, a reuşit acest lucru, iar rezultatul este volumul tocmai menţionat. Dacă doriţi să o întâlniţi, să o întrebaţi diverse chestii despre carte, despre autorii intervievaţi, o puteţi face vineri, 20 martie, ora 18, la Librăria Humanitas din Braşov, cu ocazia lansării volumului Scriitori francezi la Bucureşti.Interviuri, eveniment din cadrul Serilor Facultăţii de Litere Braşov (pentru mai multe informaţii, vezi şi blogul Adinei Diniţoiu).

În avanpremieră, postez câteva rânduri din interviul cu Régis Jauffret, autorul Microficţiunilor:

A.D.: În cărţile dumnevoastră, trataţi despre dragoste, despre erotismul în cuplu, adesea împins la extreme. Evocaţi drame amoroase, deloc banale, însă într-un stil rece, detaşat, chiar crud. Câteodată spuneţi că e vorba de o chestiune de cuvinte, de existenţă textuală, altă dată că este o incursiune în viaţa propriu-zisă – trebuie să recunosc că volumul Fragments de la vie des gens (2000) m-a dus cu gândul la Balzac cu ale sale Scènes de la vie...Unde vă situaţi, de fapt, în raport cu subiectele dumneavoastră?

R.J.: Cred că nu mă situez deloc într-un context de explorare a nivelului textual, s-a spus foarte mult că sunt un stilist, cred că stilul e şi amprenta digitală, un lucru pe care nu-l poţi evita, nu poţi evita să ai un stil, însă eu nu acord o atenţie specială acestui fapt. În schimb, în ciuda tuturor aparenţelor – găsesc că aţi făcut o remarcă interesantă referitor la analogia cu Balzac –, eu cred că mă situez în întregime de partea vieţii, aşa cum este ea astăzi. Viaţa e mult mai crudă decât credem. Cred că literatura nu are drept vocaţie să povestească lucruri false, deşi o face adesea. Consider că scriitorii ne prezintă adesea o imagine flatantă a vieţii, care nu corespunde realităţii. Văd în jurul meu destine destul de tragice, cred că societatea noastră, mai mult decât alte tipuri de societate, emană acea otravă care se numeşte frustrare. Frustrarea poate aduce oamenii în pragul disperării şi chiar al sinuciderii, al sinuciderii care nu e neapărat un act împlinit: întreaga galaxie a lui Sisif, a disperării, care trece prin angoasă şi depresie. Cred că, în anii care vor veni, vor predomina maladiile psihicului, pentru că trăim într-o societate care nu e deloc adaptată la ceea ce suntem. Ni se spune că această societate e făcută pentru noi şi de fapt ea e creată pntru oameni complet fantasmatici, care nu există – oameni care ar avea capacitatea de a se comporta perfect în lumea muncii şi într-un context social, şi care ar fi, în acelaşi timp, indivizi purtători de dimensiuni suplimentare, de creativitate, în vreme ce viaţa pe care o duc este împotriva acestei împliniri personale. E vorba, în cele din urmă, de un ideal de viaţă imposibil de realizat, pentru că este mult prea contradictoriu. Nu putem fi, în acelaşi timp, în conformitate cu ceea ce ne cere societatea şi realizaţi în plan personal. Fericirea ne este dată astăzi ca o datorie suplimentară. Ni se adaugă în fiecare moment, an după an, noi datorii sociale, care creează angoasa. Caracteristica principală a epocii noastre este angoasa.

(„Dacă scriitorii ar fi vrut să placă marelui public, n-ar mai fi existat literatura”. Interviu cu Régis Jauffret, apărut în Scriitori francezi la Bucureşti. Interviuri de Adina Diniţoiu, Editura Vremea, Bucureşti, 2014, 168 p.)

P.S. Interviul cu Michel Houellebecq poate fi citit şi aici, pe Tiuk (k-avem kef)