În acest an, Michel Houellebecq a publicat un nou roman, „Serotonine” („Serotonină”), roman care va apărea la noi, în curând, la Humanitas Fiction. Un nou val de păreri împărțite; oricum, Houellebecq e obișnuit atât cu laudele, cât și cu criticile (venite de la stânga franceză mai ales). Asta pe lângă acuzele de pornografie, antisemitism, xenofobie etc. Nu au trecut decât patru ani de când Houellebecq a publicat controversatul roman „Soumission”, apărut la noi tot în 2015, la Humanitas Fiction, cu titlul „Supunere”, în traducerea lui Daniel Nicolescu. În Franța, data lansării romanului, 7 ianuarie 2015, a coincis cu tragicul eveniment al asasinării caricaturiştilor de la „Charlie Hebdo”, ceea ce, împreună cu subiectul cărții – atitudinea unui profesor universitar în faţa islamizării masive a Franţei –, a dat o aură tragică, sumbră, poveștii lui Houellebecq. Această coincidență i-a făcut pe mulți, critici literari și cititori deopotrivă, să-l considere pe Houellebecq un soi de profet, confundând realitatea cu ficțiunea – căci granița dintre ele, mai ales în cazul literaturii, este, de multe ori, una fragilă. Distopiile, cel mai adesea, au parte de acest fel de abordare, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu romane ca „1984” de George Orwell sau cu „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley.
Acțiunea romanului semnat de Houellebecq este plasată în anul 2022, așadar într-un viitor nu prea îndepărtat. Pe de o parte, avem povestea unui profesor de literatură la Sorbona, François, un bărbat trecut de prima tinereţe, cu o viaţă amoroasă picantă. Sastiseala, un soi de spleen, nu îi dă însă pace lui François. Prin urmare, îşi caută, de tânăr, refugiul în proza lui Huysmans, dar şi în creştinism, tot în siajul lui Huysmans – un autor de sfârșit de secol XIX, estet, decadent, de un pesimism schopenhauerian, care, în romane ca „À rebours” (1884) sau „Là-bas” (1891), romane scandaloase și ele la apariție, descrie o sexualitate deviantă (în „Là-bas”), tocmai pentru a scoate în evidență, prin contrast, sacralitatea ființei umane. Tonul religios, însă, capătă la Houellebecq alte nuanțe, îndepărtate de cele ale lui Huysmans, ba chiar opuse.
Continuarea textului aici, în Literomania nr. 108
0 Comentarii