La finele secolului al XV-lea, crimele, orgiile, trădările, comploturile reprezentau, ne asigură
Guillaume Apollinaire în scurtul său roman „Roma familiei Borgia” (1914), moravuri care nu surprindeau pe nimeni. Vom trece peste scenele explicite de incest dintre Cesare
Borgia și sora sa, Lucreția. Vom trece și peste scenele, de asemenea
incestuoase, ale căror protagoniști sunt Papa Alexandru al VI-lea și fiica sa.
Vom trece și peste scenele care descriu cruzimile lui Cesare, mărturii ale unei
imaginații debordante (într-un sens înfiorător, desigur). Să vedem, în schimb,
cum decurge o sărbătoare patronată de Donna Vannozza, amanta Papei, femeia care
i-a dăruit patru copii (Juan, Cesare, Lucreția și Jofre), o sărbătoare care
debutează bucolic în podgoria de la San Pietro in Vincoli, pentru a se termina
cu o orgie demnă de marchizul de
Sade: „Toți oaspeții se
răspândeau prin podgorii, admirând viitoarea recoltă, dar, mai ales,
adăpostindu-și confidențele amoroase printre butucii plini de frunze și pe sub
piersicii subțiri, presărați printre rândurile de pari pe care se agăța via…
Cardinalii și prietenele lor hoinăreau, bucuroși ca niște școlari în vacanță
sau ca niște aleși în paradis; râsete proaspete și pure răsunau peste tot;
perechile se aplecau peste ulcioarele înalte făcute pentru a strânge apa… Deci,
peste aceste ulcioare goale pe trei sferturi se aplecau fetele frumoase și
amanții lor, iar când vorbeau, vocile răsunau cu sonoritate stranie: atunci
râdeau și râsul ieșea cu un ecou armonios; cardinalii și baronii se aplecau
precum prietenele lor, capetele li se atingeau, buzele li se întâlneau…”.
0 Comentarii