Născut în 1936, la Burdujeni, în prezent cartier al
Sucevei, Norman Manea este unul dintre cei mai traduşi autori români. În 1986,
pleacă în Berlinul de Vest cu o bursă acordată de juriul internaţional DAAD
(Serviciul german de schimburi culturale), iar din 1989 se stabileşte la New-York. Eseist redutabil, Norman Manea este şi un bun
prozator. Probabil cel mai cunoscut roman al său este, pentru mulţi,
„Întoarcerea huliganului”, apărut, atât în America („The Hooligan’s Return”,
Farrar, Straus & Giroux), cât şi România, în 2003 (Editura Polirom), însă
şi povestirile şi romanele sale din perioada de dinaintea emigrării merită
toată atenţia („Noaptea pe latura lungă” – 1969, „Captivi” – 1970, „Atrium” –
1974, „Primele porţi” – 1975, „Cartea fiului” – 1976, „Zilele şi focul” – 1977,
„Anii de ucenicie ai lui August Prostul”, roman-eseu – 1979, „Octombrie, ora
opt” – 1981). În rândurile care urmează, mă voi opri asupra romanului „Plicul negru”,
ultimul publicat de Norman Manea înainte de plecarea din ţară, apărut în 1986,
după o epuizantă luptă cu cenzura.
Roman cu tentă burlescă, „Plicul negru” propune o căutare
(o questa) ambiguă, de unde şi nebunia personajului
principal, Marcu Vancea. Căutarea obsesivă a unui fotograf, a lui Octavian
Cuşa, se suprapune peste căutarea unei inocenţe de mult pierdute. Marcu Vancea,
numit şi Tolea, un fost profesor de rusă în provincie, carismatic,
nonconformist, adulat de elevii săi, ajunge, printr-o anumită conjunctură, să
lucreze la un hotel din Bucureşti, un cuib de nebunii pentru ştabii comunişti. Bineînţeles, straniul traseu al lui Marcu
Vancea va trezi suspiciuni: „Deci, Cavalerul de Curlanda e azvârlit de la
catedră, pentru a nu vicia tineretul nostru curat şi plin de elan constructiv.
Gata să fie aruncat la zdup, dar salvat, nu se ştie cum, în ultimul moment, ba
adus şi în Capitală, să vezi şi să nu crezi. Recrutat, probabil. Recrutat, cu
siguranţă, pentru misiuni delicate, ca toţi cei de teapa lui, asta o ştia orice
mătuşică analfabetă din societatea noastră multilateral supravegheată”.
Citiți
continuarea textului aici, în Literomania nr. 48
0 Comentarii