În ziua de 19 iunie a anului
2013, Alexandru Mușina a plecat dintre noi. Poet important al generației
optzeciste, poezia lui Alexandru Mușina și-a lăsat din plin amprenta în poezia
tânără actuală. Există, până în prezent, din câte cunosc, trei antologii din
opera sa poetică: prima (Poeme alese. 1975-2000) a apărut la Editura Aula din Brașov, editură condusă
chiar de Alexandru Mușina; cea de a doua a apărut la Editura Tracus Arte (Opera poetică, 2 vol., ediție alcătuită de Cristina Vasilică, 2015), cu
o prefață de Caius Dobrescu; cea de a treia a apărut la Editura Cartier, în
2016 (Regele dimineții. Poeme alese de Radu Vancu). Textul pe care Literomania îl publică în numărul 24
despre poezia lui Alexandru Mușina are la bază un text apărut în revista Astra, în 2008. (R.P.)
este unul dintre puținii
poeți români (post)moderni a cărui viziune poetică e dublată de un acut simț
teoretic al poeziei. Născut în 1954, este unul dintre capii generației
optzeciste, critici precum Al. Cistelecan considerându-l, fără doar și poate,
un clasic al optzecismului. Spirit contestatar, însă, Mușina a demisionat din
această generație etichetată de critica literară, aproape fără excepție, drept
postmodernă. „Problema postmodernismului românesc îmi apare, astfel, ca tipic
post-mioritică: o existență literară după ce ai încetat să mai fii viu ca
scriitor” (
Alexandru Mușina a debutat în
1982, în volumul colectiv Cinci (Ed. Litera, București), alături de Mariana Marin,
Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter. Debutul individual are loc în
1984, anul apariției volumului Strada Castelului 104. Deși prezent în Cinci, poemul Budila-Expressnu a fost inclus în Strada Castelului 104. De asemenea, tot din cauza ochiului vigilent al cenzurii
comuniste, din cele opt poeme din ciclul Experiențe au fost publicate doar două. Budila-Express(poemul mușinian prin definiție), ca și cele șase poeme
din ciclul Experiențe își vor găsi locul, în cele din urmă, în volumul din
1992 Lucrurile pe care le-am văzut (1979-1986), apărut la Cartea Românească. Experimentele poetice ale
lui Alexandru Mușina vor continua după 1990 în volumele Aleea Mimozei nr. 3 (1993), Tomografia și alte explorări (1994), Tea (1997), Personnae (2001), Și animalele sunt oameni! (2002), Hinterland (2003). În revista brașoveană Astra, în 1981, Mușina publică eseul Poezia cotidianului, iar în 1982, tot în Astra, eseul Noul antropocentrism. Teoreticianul, iată, a debutat înaintea poetului!
Continuarea textului aici, în Literomania nr. 24
0 Comentarii