miercuri, 15 martie 2017

O antibiografie - Michel Houellebecq despre H.P. Lovecraft


În 1991, Michel Houellebecq își publica volumul de debut (La Poursuite du bonheur), un volum depoezie – detaliu poate mai puţin cunoscut de cititorii săi de mai târziu. Tot în 1991, Houellebecq publica, la Éditions du Rocher, un eseu despre un autor american: H.P. Lovecraft. Contre le monde, contre la vie. Dacă la jumătatea secolului al XIX-lea, Baudelaire era fascinat de Edgar Allan Poe, din opera căruia a tradus şi pe care îl considera „un suflet geamăn”, iată că, la sfârşitul secolului al XX-lea, un alt francez, Michel Houellebecq, îşi măturiseşte, de asemenea, admiraţia pentru un scriitor american. În plus, H.P. Lovecraft, la rându-i, îl invocă pe Edgar Allan Poe ca pe unicul său magistru într-ale scrisului.
 
În ciuda eseului din 1991, atunci când vine vorba de Houellebecq, critica de specialitate nu pare a sesiza vreo legătură între Lovecraft şi autorul Particulelor elementare. E drept, în acest caz e mai degrabă vorba despre o afinitate de ordin psihologic, aşa încât putem considera scurtul eseu despre Lovecraft, fără a exagera, un soi de autoportret (sau de portret în oglindă) al lui Houellebecq.

În Prefaţa ediţiei din 1998, autorul mărturisește următoarele: „De temps en temps, assez souvent, je revenais aux «grands textes» de Lovecraft; ils continuaient à exercer sur moi une attraction étrange, contradictoire avec le reste de mes goûts littérraires”. Atracţia despre care scrie Houellebecq este una determinată, cum spuneam, de anumite elemente comune, care ţin de personalitățile celor doi scriitori: singurătatea, inadaptarea socială, depresia, anxietăţile, credința că răul este esența acestei lumi etc. În consecință, în textul lui Houellebecq despre Lovecraft, accentul cade pe biografic.

Primul episod evocat din biografia Howard Philips Lovecraft este cel al severei căderi nervoase de la vârsta de optsprezece ani, care îl va afunda pe Lovecraft într-o letargie de aproape zece ani. Este primul semn al unei inadaptări sociale, care îl va însoți întreaga viaţă. „L’âge adulte, c’est l’enfer”, continuă Houellebecq. Lovecraft ştie că nu are nimic în comun cu lumea reală, cea a adulţilor. Nimic nu are sens, căci totul se va întoarce într-un haos primordial, un haos care pândeşte în întuneric orice ocazie de a pune stăpânire pe această lume. Iată cum este descrisă viziunea lovecraftiană (autorul folosește sintagma „particule elementare”, care, mai târziu, va da titlul romanului său din 1998): „L’univers n’est qu’un furtif arrangement de particules élémentaires. Une figure de transition vers le chaos. Qui finira par l’emporter. La race humaine disparaîtra. D’autre races apparaîtront, et disparaîtront à leur tour... Tout disparaîtra. Et les actions humaines sont aussi libres et dénuées de sens que les libres mouvements des particules élémentaires. Le bien, le mal, la morale, les sentiments? Pures « fictions victoriennes». Seul l’égoïsme existe. Froid, inentamé et rayonnant”.



 Continuarea textului aici, pe Literomania