LITERATURA ŞI CORPUL
Argument:
-
nu există cercetări pe această temă
-
tema a devenit esenţială din momentul pierderii
orizontului transcendenţei (moartea lui Dumnezeu, supraomul lui Nietzsche,
metafizica prezentului la Baudelaire, paradisurile artificiale şi tehnicile de
anulare, izolare a corpului)
-
corpul e o temă esenţială a lumii postmoderne: body-art,
happening, coregrafie, teatru, film, erotism, psihologie, psihanaliză,
sociologie
I. CORPUL E SUBORDONAT ŞI SECUNDAR. RELAŢIA LITERĂ-CORP
Postulate:
-
pentru a ajunge la relaţia literatură-corp, trebuie
pornit de la relaţia limbaj-corp, literă-corp
-
relaţia literă-corp este relaţia dintre principal şi
secundar (vezi Nemoianu – ce este secundarul; corpul şi marginalitatea,
perifericul, inferiorul)
-
litera caută sensul, raţionalitatea sensului; corpul e
antisensul
-
litera aspiră spre liniaritate, vizualitate, univocitate,
concept, exterioritate, atemporalitate
-
relaţia literă-corp e în cultura europeană subsumată
relaţiei raţiune-sensibilitate
-
litera este stabilitatea, invariabilitatea, forma adică:
scrisul, adevărul, legea, raţiunea, textul, literatura, norma
-
corpul e evanescenţa, perisabilul, degradabilul
-
corp egal boală, bătrâneţe, dejecţii, moarte, animalitate
-
corp egal vorbire; literă egal scris
-
corpul e contingenţa, prezentul; litera e transcendenţa
-
corpul nu are metafizică, nu are mister; în Antichitate
toată problema este a-i reprezenta alcătuirea internă şi funcţionarea (vezi
tratatele de medicină – Avicena, Aristotel, funcţionarea vederii, auzului etc.)
II. CORPUL E UN AUXILIAR AL DESCHIDERII. LITERATURA ŞI
CORPUL
a. Literatura tradiţională şi problemele ei
- reprezentarea:
naraţiunea şi descrierea (raţionalitate exterioară)
- transcendenţa mitologică şi destinul
- omul ca valoare generică (nu individul)
- vina şi pedeapsa
- raţiunea, logica, înţelesurile vieţii
- viciile şi virtuţile umane
- corpul nu este o temă literară
- corpul e tematizat plastic: sculptura, proporţiile,
măsura
b. De când devine corpul o temă literară?
- din momentul
disocierii de sensibilitate (T.S. Eliot şi poeţii metafizici englezi), odată cu
începuturile lumii moderne
- din momentul apariţiei esteticii ca ştiinţă a
cunoaşterii sensibile
- din momentul apariţiei anatomiei ca ştiinţă
- odată cu apariţia unor teme noi: boala, bătrâneţea,
plăcerea, sexul, prezentul
c. Observaţii istorice:
- scrisul şi
geometria ocultează corpul; depăşirea stadiului culturii prealfabetice,
diviziunea muncii
- cultura înseamnă geometrie, vizualitate, linie
abstractă (vezi H. Read despre arta vitalistă a peşteriloir rupestre şi
frumuseţea geometrică, abstractă)
- hapticul la Read, reprezentarea tactilo-vizuală
energetică
1. vechii greci idealizează corpul, nu-l
văd cu adevărat (sculptura); corpul e un construct ideal (proporţii, armonie,
frumuseţe, sănătate), raţional, matematic, corpul e o idee
- stoicismul şi hedonismul (persecuţia şi răsfăţul
coprului, fără a-l descoperi cu adevărat)
- Democrit şi fizica materiei
- ipoteză: corpul apare acolo unde dispar filosofia,
matematica şi judecata
- corp-suferinţă, percepţie, dragoste, boală, bătrâneţe
(primele simptome ale descoperirii corpului: Sapho, Alceu, Arhiloc)
2. elenismul: Măgarul
de aur (corpul ca alteritate)
Dafnis
şi Cloe – erotică ritualizată, fără corporalitate
-
interesul pentru limbaj, retorică, sofistică
3. latinii: „mens sana in corpore sano” (mintea şi
sănătatea fizică); corpul, suport al gândirii
- sensibilitatea erotică- de văzut Propertius, Catullus,
Horaţiu, Ovidiu
- perioada decadenţei, excesele corpului – Satyricon
4. Evul Mediu creştin: corpul este păcatul –
păcatele trupeşti (corpul este identificat ca un concept tare, însă în
negativitatea lui; izolarea corpului de suflet; mântuirea ca mortificare;
răstignirea trupului, suferinţa fizică – tribut pentru lumea cealaltă; salvarea
sufletului; sufletul – element de opacitate a naturii umane care distorsionează
realaţia cu lumea (vezi Pessoa), până la creştinism raţională sau sensibilă
- anatomia fantezistă a Antichităţii şi Evului Mediu
5. Renaşterea descoperă carnea trupului (studiile anatomice
ale lui Leonardo) şi interioritatea anatomică – desen, pictură; „beefteck”-urile
lui Leonardo (Brâncuşi)
- Dante, Divina
Comedie şi pedepsele corporale ale Infernului
- trubadurii şi spiritualizarea iubirii (vezi de
Gourmont)
- literatura minţii în manierism ingenio, concetto
6. Iluminismul şi Preromantismul – se ajunge la corp
prin:
- imginaţie, reverie, melancolie, sensibilitatea
bolnavicioasă – J.J. Rousseau
- spiritul ştiinţific – empirismul englez (Locke, Hume): „nimic
nu se află în intelect fără să fi fost mai întâi în simţuri”; Condillac –
tratatul despre senzaţii
- metafizica raţională a corpului
Concluzii PÂNĂ ÎN ACEST PUNCT CORPUL E SUBORDONAT
RAŢIUNII
-
motive: - e un pericol pentru echilibrul moral al omului
-
e o temă secundară
-
ignoranţa anatomică, psihologică
-
viaţa intimă e secretă
-
n-a fost încă descoperită subiectivitatea,
individualitatea
-
descoperirea subiectivităţii duce la descoperirea
corpului
III. TENSIUNEA LITERĂ-CORP ÎN LITERATURA EUROPEANĂ
PREMODERNĂ
IV. TEMATIZAREA CORPULUI. MODALITĂŢI
1.
Erosul, iubirea fizică, frumuseţea, sexul (Eminescu, Nabokov- Lolita, Hortensia Papadat-Bengescu- Femeia în oglindă, Flaubert – Doamna Bovary, Tolstoi – Anna Karenina
2.
Anamneza, trecutul, autobiografia (Proust, Paul Goma- Din Calidor, Simona Popescu- Exuvii,
Mircea Cărtărescu – Orbitor, Stendhal-
Viaţa lui Henry Brulard, Amintiri egoiste)
3. Suferinţa,
boala, moartea, patologia (Tolstoi- Moartea
lui Ivan Ilici, Max Blecher- Vizuina
luminată, Hortensia Papadat-Bengescu- Concert
din muzică de Bach, Thomas Mann- Muntele
vrăjit, Kafka- Metamorfoza, Patrick
Suskind- Parfumul, Michel Tournier – Meteorii, Le Clezio
4. Copilăria,
tinereţea (Gombrowicz- Jurnal,
Hortensia Papadat-Bengescu- Fetiţa
5. Explorarea
deliberată a corpului – temă autoimpusă (Philippe Sollers, Gheorghe Iova)
- toate acestea sunt
expresia unor dezechilibre
V. BIBLIOGRAFIE
1. Georges Bataille – Erotismul
2. Maurice Merleau Ponty – Phenomenologie de la perception
3. Fernando Pessoa – Manifestele senzaţionalismului
4. Rimbaud- Scrisorile vizionarului
5. Dominique Picard- Corp şi cultură
6. Julius Evola- Metafizica
sexului
7. Adrian Thatcher- O teologie creştină a sexualităţii
8. David Le Breton- Corp et societes
9. Marc Alain Descamp- L’invention du corps
10. Bruno Bettelheim- Le couer conscient
11. Marcel Moreau- Artele viscerale
12. Marcel Moreau- Discurs contra piedicilor
13. Condillac- Tratatul despre senzaţii
14. Nietzsche- Aşa grăita Zarathustra
15. Nietzsche- La genealogie de la morale
16. Nietzsche- Dincolo de bine şi de rău
17. Konrad Lorenz- L’homme dans le fleuve du vivant
18. Alfred Binet- Sufletul şi corpul
19. Emile Durkheim- Despre sinucidere
20. Karl E. Popper- Cunoaşterea şi problema raportului
corp-minte
21. Michel Foucault- Istoria sexualităţii
22. Marius Lazurca- Invenţia trupului
23. Thomas Lacqueur- Corpul şi sexul de la greci la Freud
24. Augustin- Confesiuni
25. Ph. Aries, Geroges
Duby- Istoria vieţii private, I-X
26. Roland Barthes- Fragment d’un discours amoureux
27. Herman Paret- Sublimul cotidianului
28. H. Marcuse- Eros şi civilizaţie
29. Virgil Nemoianu- O teorie a secundarului
30. P. De Souzenelle- Simbolistica corpului
31. K. Lorenz- Istoria naturală a răului
32. Simone de Beauvoir- Al doilea sex
ANEXA VIII din vol. Trupul şi litera. Explorări critice în biografia şi opera lui Gheorghe Crăciun, coordonatori: Andrei Bodiu şi Georgeta Moarcăs, Editura
„Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj Napoca, 2012, pp. 293-297
0 Comentarii