Femeia de azi




În Nepotul lui Dracula, romanul lui Alexandru Mușina din 2012, instanța auctorială își face simțită din plin prezența prin numeroase observații/ critici/ cârteli, savuroase producte ale hâtrului spirit mușinian. Iată o mostră:

Dar femeile? Oricâte creme și arome ar folosi, oricât de experte ar fi în utilizarea limbii și a diverselor extremități, ceva esențial lipsește. Noroc cu vibratorul, care, împreună cu pilula anticoncepțională și cu fertilizarea în vitro, a eliberat cu adevărat femeia postmodernă de multimilenara ”servitute voluntară”, vorba lui Raymond Aaron, a sexului live, cu o brută masculină, și a maternității tradiționale. Pentru prima dată în istoria speciei, femeia nu mai are nevoie imperioasă de bărbat. Abia acum femeia încetează să mai fie o biată ”maimuță goală”, oribila, dar adevărata sintagmă a lui Desmond Morris, pentru a deveni acea zeiță, cântată de milenii de poeți, acești vizionari ai umanității. Mai mult, femeia de azi, scăpată, în sfârșit, din lanțurile sexualității și ale maternității, poate să se dedice în întregime edificării de sine și, totodată, educării, mai exact formatării cum se cuvine a soțului sau prietenului, deveniți ceea ce ar fi trebuit să fie dintru început: cel mai inteligent animal de companie.


Alexandru Mușina, Nepotul lui Dracula, Aula, 2012



Trimiteți un comentariu

0 Comentarii