În
Nepotul lui Dracula,
romanul lui Alexandru Mușina din 2012, instanța auctorială își face simțită din plin prezența prin numeroase observații/ critici/ cârteli, savuroase producte ale hâtrului spirit mușinian. Iată o
mostră:
Dar femeile? Oricâte creme și arome
ar folosi, oricât de experte ar fi în utilizarea limbii și a
diverselor extremități, ceva esențial lipsește. Noroc cu
vibratorul, care, împreună cu pilula anticoncepțională și cu
fertilizarea în vitro, a eliberat cu adevărat femeia postmodernă
de multimilenara ”servitute voluntară”, vorba lui Raymond Aaron,
a sexului live, cu o brută masculină, și a maternității
tradiționale. Pentru prima dată în istoria speciei, femeia nu mai
are nevoie imperioasă de bărbat. Abia acum femeia încetează să
mai fie o biată ”maimuță goală”, oribila, dar adevărata
sintagmă a lui Desmond Morris, pentru a deveni acea zeiță, cântată
de milenii de poeți, acești vizionari ai umanității. Mai mult,
femeia de azi, scăpată, în sfârșit, din lanțurile sexualității
și ale maternității, poate să se dedice în întregime edificării
de sine și, totodată, educării, mai exact formatării cum se
cuvine a soțului sau prietenului, deveniți ceea ce ar fi trebuit să
fie dintru început: cel mai inteligent animal de companie.
Alexandru Mușina, Nepotul lui
Dracula, Aula, 2012
0 Comentarii