În 1704, în Franţa, au apărut, în traducerea lui
Antoine Galland, un erudit poliglot, secretar particular al ambasadorului
Franţei la Curtea Otomană, primele volume din „O mie şi una de nopţi”. Aşa
începe aventura europeană a minunatelor poveşti arabe, despre care Borges
credea că stau – nici mai mult, nici mai puţin – la baza romantismului însuşi.
Contribuţia lui Galland nu se reduce doar la traducerea minunatelor poveşti –
adaugă el însuşi cel puţin o poveste. E vorba despre povestea lui Ali Baba şi a
celor patruzeci de hoţi, pe care o aflase, pare-se, de la un libanez.
În Bagdad, capitala califatului abbasid, poveştile
cele mai vechi din „O mie şi una de nopţi” circulau încă din secolul al
VIII-lea – povestea-cadru, cea a Şeherezadei, era prezentă, în epocă, într-o
culegere de povestiri numită deja „O mie şi una de nopţi” –, dar aceste poveşti
nu erau considerate nişte opere serioase, precum cele din domenii ca filozofia,
matematica, religia sau poezia. Ele aparţineau registrului popular, ceea ce nu
le dădea prea mare valoare. Până în secolul al XV-lea, nu mai există nicio urmă
scrisă a acestui ansamblu de poveşti, secol în care ele sunt repuse în
circulaţie de un autor sirian al cărui nume s-a pierdut. În secolul al XVI-lea,
„O mie şi una de nopţi” îşi dublase volumul, conţinea poveşti mult mai ample,
complexe, elaborate, contribuţie a mai multor povestitori anonimi (se bănuieşte
că autorii respectivi nu se semnau pentru că povestea nu era considerată un gen
literar demn). Procesul de îmbogăţire va lua sfârşit de-abia în secolele al
XVIII-lea şi al XIX-lea. Avem, iată, o perioadă de o mie de ani în care această
capodoperă a lumii arabe se află într-un stadiu de work în progress. Uimitor
este faptul că povestitorii anonimi au respectat tramele care unesc poveştile,
un fenomen unic, aş spune, de armonizare literară. În 1835, în Egipt, sunt
imprimate cele patru manuscrise ale celor „O mie şi una de nopţi”, alcătuite de
un şeic egiptean în secolul al XVIII-lea, eveniment care, cum ni se spune în
numărul din ianuarie 2018 din revista „Science et avenir”, dedicat marilor
opere ale omenirii, ar putea fi interpretat astfel: „Gata, nu mai inventaţi
poveşti! Asta e ediţia definitivă!”.
0 Comentarii