marți, 10 aprilie 2018

Cina cea de taină



În acest număr al Literomaniei nu o să vă propun la „Cartea săptămânii” un volum de literatură, ci, într-un mod oarecum atipic, unul de studii religioase. Autorul este Brant Pitre, iar volumul, publicat la Editura Humanitas, în traducerea Monicăi Broşteanu, se numeşte „Misterul cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei” (între timp, Humanitas a mai publicat de acelaşi Brant Pitre „Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus”).
Cărţile lui Brant Pitre, un teolog tânăr, născut în 1975, au un avantaj pe care nu-l au alte volume de specialitate: sunt accesibile unui public larg atât ca stil, cât şi ca informaţie. Ideea de la care porneşte demonstraţia lui Pitre este una simplă şi, zic eu, destul de comună (dar poate tocmai din această cauză o ignorăm foarte mulţi dintre noi). Astfel, uităm deseori că religia creştină, cu toate cutumele ei, este profund îndatorată tradiţiei iudaice. În „Misterul cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei”, autorul demonstrează, printr-o riguroasă contextualizare istorică, că tot ce s-a întâmplat la ultima cină a lui Isus cu ucenicii săi nu poate fi pe deplin înţeles dacă nu se face apel la tradiţia iudaică: „După cum vom vedea, promite Brant Pitre în textul introductiv, tocmai rădăcinile iudaice ale cuvintelor lui Isus ne vor da posibilitatea să descoperim secretul identităţii lui şi ce-a vrut să spună când le-a zis ucenicilor: «Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu»”.
În fond, cum ar trebui înţeles următorul pasaj din „Evaghelia lui Matei”: „Pe cînd mîncau, Isus, luând pâinea, a binecuvîntat-o, a frânt-o şi dând-o ucenicilor, a spus: «Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu». Şi, luând potirul şi aducând mulţumire, le-a dat lor spunând: «Beţi din acesta toţi: acesta este sângele meu al Legământului, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor»” (Matei 26, 26-28)? Cuvintele lui Isus, prin care a instituit ceea ce noi numim astăzi Euharistie („aducerea de mulţumire”), ar trebui interpretate simbolic sau luate ad literam, în sensul că vinul şi pâinea se transformă realmente în trupul şi sângele lui Cristos?

Continuarea textului aici, în Literomania nr. 54