În povestea „Hobbitul”(„The Hobbit”) de J.R.R. Tolkien, despre
care am scris săptămâna trecută pe Literomania, Smaug este un dragon amator de
aur și giuvaere, prăzi pe care le apără cu prețul vieții – o ființă
distrugătoare și lacomă, deși nu lipsită de o oarecare inteligență („dragonii
nu se pot împotrivi fascinației vorbirii în cimilituri”). Doarme pe grămezile
de comori prădate, motiv pentru care burta sa este încrustată cu diamante și
felurite bijuterii, care formează un fel de scut.
Motivul balaurului este unul destul de vechi.
I.P. Culianu, într-un eseu din 1979, „Narațiune și mit în «Cântecul
Perlei»”, pomenește de „mineralele serpentine”, acele pietre prețioase păzite
de către șerpi. Despre ele a scris, de altfel, și Eliade, care plasa originea
legendei „mineralelor serpentine” în vechile mituri despre acei șerpi sau
balauri care păzeau fie Copacul Vieții, fie vreo substanță sau valoare sacră
(nemurirea, tinerețea veșnică etc.).
Continuarea textului aici, Literomania nr. 42
0 Comentarii