Romanul Migraţii de Laurenţiu Orăşanu, apărut la Editura Eikon, în 2015,
mi-a prilejuit reîntâlnirea cu un personaj aparte prin destinul său: Ioan Petru Culianu. Un ambiţios şi competent istoric al religiilor,
discipol al lui Mircea Eliade, pasionat de ocultism, I. P. Culianu şi-a găsit
sfârşitul în 1991, la numai 41 de ani, asasinat în toaleta Universităţii
Divinity School din Chicago. Era o zi de mai: 21 mai, când sunt sărbătoriţi, în
tradiţia ortodoxă, sfinţii Constantin şi Elena. Asasinul nu a fost găsit, iar
dacă au mai apărut, între timp, elemente noi în acest caz, ele nu au fost date
publicităţii. Volumele sale de istoria religiilor au un iz revoluţionar, prin
impunerea ştiinţelor cognitive ca instrument de lucru în studiul religiilor,
dar mai fascinant decât opera sa rămâne, pentru mulţi, însuşi autorul. Era
inevitabil ca, odată cu trecerea timpului, I. P. Culianu să se transforme
într-un personaj literar. În această postură îl întâlnim la Claudio Gatti (în
thrillerul esoteric Prevestirea), la Norman Manea (în romanul Vizuina), la Andrei Codrescu (în romanul M@sia), la Ruxandra Cesereanu (în volumul Un singur cer deasupra lor), la Caius Dobrescu (în romanul Minoic) şi, nu în cele din urmă, la Laurenţiu Orăşanu (în
romanul Migraţii).
Cum era de aşteptat, I. P.
Culianu a intrigat cel mai mult prin pasiunea sa excentrică pentru ocultism şi,
mai ales, pentru lumea de dincolo (să nu uităm că ultima carte a lui Culianu,
apărută postum, chiar aşa se numeşte: Călătorii în lumea de dincolo). Nici în romanul lui Orăşanu, lucrurile nu stau altfel.
Biografia lui Matei Gorganu, personajul inspirat de Culianu, are foarte multe
în comun cu biografia adevăratului Culianu. Să vedem despre ce este mai exact
vorba.
Un tânăr genial, pasionat, la
început, de fizică şi filosofie, Matei Gorganu, curios de a afla ce se întâmplă
după moarte, alege studiul religiilor: „Religia era tot un fel de Filosofie,
constată Matei. Ortodoxă, catolică, iudaică, budistă, mahomedană – oricare
dintre ele explica de unde vine omul. Şi, mai ales, unde se duce, ce îl
aşteaptă dincolo. Religia se ocupa de acel dincolo mai mult decât o făceau
sistemele filosofice. Filosofia vorbea mai mult despre viaţa pământească, în
religie se întâmpla ceva cu trupul, cu sufletul, după”. Începe să citească,
încă din liceu, cărţile profesorului Vlad Mirescu (Mircea Eliade), căruia îi va scrie pe adresa Universităţii din
Chicago, unde Vlad Mirescu era profesor de istoria religiilor. Studentul Matei
Gorganu intră în vizorul Securităţii, care încearcă să-l recruteze ca
informator. Pe urmele lui Vlad Mirescu, tânărul Matei Gorganu începe să
citească volumele lui Giordano Bruno, „eretic, potrivnic bisericii, adept al
teoriei lui Copernic, ars pe rug de Inchiziţie”. Influenţat de panteismul
ereticului Bruno, scrie un eseu în care lumea întreagă, spirituală şi
materială, apare ca manifestare, în forme multiple, a Divinităţii. Obţine o
bursă de studii în Italia. Va fi lăsat să plece cu condiţia să raporteze tot
Securităţii („Ne interesează orice despre orice persoană cu care veţi avea
contacte”, i se spune, înainte de plecare, de către un agent al Securităţii, în
biroul Decanului). Totuşi, să nu pierdem din vedere că avem de-a face cu o
operă de ficţiune, cu un roman. În realitate, nu există, până acum, nicio
dovadă care să confirme un astfel de acord al lui I. P. Culianu cu Securitatea.
Continuarea aici, Literomania nr. 20
0 Comentarii