În urma unor conferinţe susţinute la Glifford, Scoţia, în 1990, de către George Steiner, a rezultat un tom masiv, dens, ambiţios, tom publicat abia în 2001, cu titlul Grammars of Creation. Trecînd prin filozofie, religie, literatură, George Steiner instituie principiile unei solide gramatologii a creaţiei, o întreprindere problematică, interogativă, care se transformă, în cele din urmă, într-o meditaţie asupra sfîrşitului civilizaţiei noastre, al modului nostru de a percepe lumea, al capacităţii noastre de a o reconstrui, pornind, în cazul literaturii, de la limbaj, de la cuvînt, elementele prime în acest joc serios al creaţiei.
„Eclipsa mesianicului“
Grammars of Creation, volum apărut şi la noi în 2015, la Editura Humanitas, în traducerea Adinei Avramescu, se revendică, conform mărturisirii autorului, dintr-un acut „sentiment al amurgului“, bazat pe evidenţa de netăgăduit că lumea modernă, începînd cu secolul al XX-lea, în ciuda progresului tehnologic, nu a evoluat, ci, dimpotrivă, a ales calea unei regresii spre condiţia animală (ceea ce ar face din Metamorfoza lui Kafka fabula-cheie a modernităţii). Mai mult, cele două războaie mondiale, masacrele etnice etc., toate aceste calamităţi ale secolului al XX-lea, care, probabil, au produs mai multe victime decît oricare alt dezastru din istorie (fie el război, molimă etc.), au atributul singularităţii, prin faptul că au ignorat total progresele anterioare, cu greu dobîndite, ca eradicarea torturii, a cenzurii, a ignoranţei, a diferenţierilor rasiale. Nu ar fi prima dată în istorie cînd abnormităţile tind să anuleze orice urmă de progres civilizaţional, însă acum, totul este grefat pe fondul unei dezvoltări tehnologice care, prin turnura ei distructivă, ar putea şterge, în chiar cîteva minute, întreaga omenire de pe faţa Pămîntului: „Repet: de-a lungul istoriei, violenţa, asuprirea, subjugarea economică şi iraţionalitatea socială, fie ele tribale sau metropolitane, au fost endemice. Însă secolul al XX-lea, din pricina amplorii masacrului, a contrastului halucinant dintre bogăţia de care dispunem şi mizeria existentă şi a posibilităţii ca armele termonucleare şi biologice să ducă la distrugerea omului sau a mediului înconjurător, a ridicat disperarea pe noi culmi. A deschis posibilitatea distinctă a inversării evoluţiei, a unei regresii sistemice către condiţia animalică“. Speranţa, forma religioasă a acesteia, a slăbit. La fel, încrederea în cuvînt, în capacitatea acestuia de a reflecta cu adevărat realitatea. Iată numai cîteva simptome de la care George Steiner îşi construieşte discursul despre „amurgul“ civilizaţiei noastre.
Continuarea aici, în "Observator cultural", nr. 806/ 2016
0 Comentarii