când argintul se va înnegri, stinge focul. orice urmă de viață a dispărut. în mijlocul pentagramei o să apară azazel, demonul cu zece perechi de aripi. nu-l alunga.
(din însemnările postume ale bătrânului alchimist klenke)
detectivul marlowe o numea morgana. era stăpână de dragoni, soție de magi și fiică de alchimiști. fumul de țigară se strecura printre buzele ei roșii cu o lentoare hipnotică și avea tatuată pe piele o hartă a minosului. știa că va muri în curând. i-a spus-o și lui marlowe. ca un abur, ea se strecura nopți în șir pe lângă el și dispărea dumnezeu știe pe unde. era o vară toridă, secetoasă, când a fost ucisă cu unsprezece lovituri de cuțit de un amant gelos, de un oarecare jim. tot în acea vară, pe malurile care străjuiau orașul, eșuase o balenă albă. avea spatele blindat cu solzi ascuțiți și tari ca oțelul. bătrânul alchimist klenke îi vorbise adeseori lui marlowe despre monstrul alb, sluga antichristului. într-un miez de noapte al aceleiași veri, detectivul marlowe a fost avertizat la telefon de vocea, încă de pe-atunci atât de îndepărtată, a morganei: „păzește-te de leviathanul alb”, „păzește-te de leviathanul alb aducător de ciumă, el vă va otrăvi apele și aerul”, „pleacă, pleacă în minos, acolo e paradisul de piatră și sare”. detectivul marlowe știa că nu există niciun paradis.
){kind=link}
0 Comentarii