Georges Perec

Sunt nenumărate feluri de a-ţi omorî timpul şi niciunul nu seamănă cu altul, dar toate sunt la fel, o mie de feluri de a nu aștepta nimic, o mie de jocuri pe care le poţi născoci şi abandona imediat.

Ai totul de învățat, tot ceea ce nu se învață: singurătatea, indiferența, răbdarea, tăcerea. Trebuie să te dezobișnuiești de toate: să te întâlnești cu cei pe care i-ai frecventat atâta vreme, să iei mesele şi să-ţi bei cafeaua acolo unde ceilalți ţi-au rezervat locul de zi, ținându-l uneori să nu fie ocupat de alții, să lâncezești în complicitatea fadă a prieteniilor care nu încetează să-şi supraviețuiască, în ranchiuna oportunistă şi laşă a legăturilor ce se destramă.

Eşti singur şi fiindcă eşti singur trebuie să nu te uiţi niciodată la ceas, trebuie să nu numeri niciodată minutele. Nu trebuie să-ţi deschizi scrisorile cu înfrigurare, nu trebuie să mai fii dezamăgit dacă nu găsești înăuntru decât un prospect care te invită să cumperi cu suma modică de șaptezeci şi șapte de franci un serviciu de prăjituri gravat cu data nașterii tale sau comorile artei occidentale.

Trebuie să uiți să speri, să faci, să reușești, să perseverezi.

Te lași în voia sorții şi asta îți este aproape ușor. Eviți căile pe care ai mers prea multă vreme. Lași timpul să șteargă amintirea fețelor, a numerelor de telefon, a adreselor, a zâmbetelor, a glasurilor. 

Georges Perec, Un om care doarme, trad. Nicolae Balotă, Paralela 45, 2004, 126p.

P.S. Un homme qui dort, filmul lui Bernard Queysanne din 1974 după scenariul lui Georges Perec.