Rugăciunea lui Jake

 

Am zărit catedrala la capătul străzii și m-am îndreptat spre ea. Prima dată când o văzusem mi se păruse că fațada e urâtă, dar acum mi-a plăcut. Am intrat înăuntru. Înăuntru era întuneric și sumbru, coloanele păreau nesfârșit de înalte, oamenii stăteau cufundați în rugăciune, și mirosea a tămâie, iar pe laturi se aflau câteva ferestre minunate. Am îngenuncheat și am început să mă rog și m-am rugat pentru toți cei către care mi se îndreptau gândurile, Brett și Mike și Bill și Robert Cohn, și eu însumi, și toți cei ce se luptau cu taurii, în parte pentru fiecare dintre cei ce-mi plăcuseră mai mult iar pentru ceilalți laolaltă, apoi din nou pentru mine însumi, și în vreme ce mă rugam pentru mine însumi, mi-am dat seama că mă cuprinde somnul, așa că am pornit să mă rog ca lupta cu taurii să fie izbutită și fiesta să aibă mare succes și să ne meargă bine la pescuit. Nu mai știam pentru ce să mă mai rog, și atunci mi-a venit în gând că ar fi bine să am ceva bani, așa încât m-am rugat să câștig bani cât mai mulți, apoi m-am gândit cum aș putea face să-i câștig, iar gândul la câștig mi l-a reamintit pe conte și am început să mă întreb unde s-o fi aflând acum, și îmi părea rău că nu-l mai văzusem din acea noapte petrecută la Montmartre, și-mi aminteam de ceva hazliu ce-mi spusese Brett despre el, iar cum ședeam așa în genunchi, mereu cu fruntea sprijinită de lemnul băncii din fața mea, conștient că mă rog, parcă mă simțeam puțin rușinat și îmi părea rău că sunt un catolic așa de prăpădit, dar totodată știam că în privința asta nu aveam nimic de făcut, cel puțin încă o vreme sau poate că niciodată, însă oricum catolicismul e o religie mare și nu doream decât să pot fi credincios și poate că rândul viitor aveam să fiu; după o vreme eram afară în arșița soarelui, pe treptele catedralei, cu degetul mare și arătătorul mâinii drepte încă umede și le simțeam cum se zvântă la soare. Lumina soarelui era fierbinte și orbitoare; am trecut pe lângă niște clădiri și am pornit pe străzi lăturalnice înspre hotel.

Ernest Hemingway, Fiesta, trad. D. Mazilu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968