Derapajul legionar al lui Mircea Eliade este un subiect
care a ieşit din zona tabuului de câţiva ani buni. Înainte de 1935, însă, trebuie
spus că Eliade nu a ezitat să scrie despre pericolul reprezentat atât de Garda
de Fier, cât şi de extrema stângă, în
speţă de comunişti. Cu atât mai mult, derapajul legionar al lui Mircea Eliade
nu poate fi explicat sau înţeles cu uşurinţă, oricât de logice şi oricât de
aplicate ar fi analizele acestui episod din viaţa istoricului român al
religiilor.
În fine, istoria pare că se repetă, iar extrema dreaptă (secondată de umbrele -
în fond, tot marxist-leniniste - ale extremei stângi) pare a fi câştigat din
nou teren într-o Europă pe care o credeam definitiv lecuită de moda
extremismelor. Iată ce scria Mircea Eliade, în 1934, într-un articol din Credinţa, avertizând în privinţa
pericolelor pe care le presupun cele două forme de extremism:
Priviţi dreapta: oameni decapitați în Germania, gânditori
prigoniţi în Italia, preoţi creştini schingiuiţi în Germania, evrei expulzaţi.
Priviţi stânga: preoţi creştini puşi la zid în Rusia,
libertatea de gândire pedepsită cu moartea, huliganismul comuniştilor de la
Paris, acei bravi comunişti francezi care militează pentru un înalt ideal
umanitar şi-şi inaugurează Evul incendiind catedralele! Frumos ideal! Frumoase
perspective!
Amintiţi-vă cazul Spaniei! După odioasa dictatură a
imbecilului Primo de Rivera - autor al atâtor crime politice, care a expulzat
pe Miguel de Unamuno - vine revoluţia „de stânga” cu catedrale incendiate, cu
preoţi schingiuiţi, cu călugăriţe violate. Admirabilă revoluţie!
Priviţi ce se întâmplă de câte ori „dreapta” sau „stânga”
ocupă puterea: pogromuri, biserici arse, călugăriţe violate. Parcă nu ar mai
exista omenie. Parcă o mahala de bieţi ovrei copleşiţi de necazuri sau o
mănăstire de maici ar fi capul răutăţilor.
Şi totuşi oameni inteligenţi se încăpăţânează să
introducă în această ţară blândă Codul Bunului Călău hitlerist sau Codul
Bestiei Roşii marxist. Nu, domnilor, nu vă lăsaţi păcăliţi de vorbe. Tot atâta
sânge nevinovat se va vărsa pe străzi, fie că puterea va fi cucerită de „stânga”,
fie de „dreapta”. Vom vedea bătrâni cu capetele sparte, oameni puşi la zid şi
femei necinstite - şi într-un caz şi în celălalt. Şi ne vom trezi mai păcătoşi,
mai îngreunaţi de viaţa aceasta tristă - şi în dimineaţa steagului roşu, ca şi
în dimineaţa cămăşilor verzi. Este aceeaşi barbarie în amândouă părţile.
Aceeaşi dictatură a brutei, a imbecilului şi a incompetentului şi în Rusia, şi
în Germania.
0 Comentarii