Istvan KEMÉNY

Prefață

Renunță la nedumeriri și se retrag

în cetățile lor albe din fața ultimului

atac deznădăjduit al inexplicabilului

Țin legătura unul cu altul prin

telefon și-și povestesc zâmbind cum viermuiește

orașul ultimei ere, format sub castelul lor

Dar cât valorează zâmbetul fără superioritate

eroii noștri sunt și ei muritori și vor amuți

pe rând liniile telefonice

Să-i lăsăm deci pe ei, mai bine să vedem

în ce măsură s-a schimbat lumea de afară

câtă vreme ne-am întocmit prefața.

(Din volumul O îndepărtată alarmă aeriană, traducere de Andrei Dósa, Charmides, Bistrița, 2014)