SADNESS

Raul februarie 21, 2012

Screenshots from Birds, Orphans and Fools (dir. Juraj Jakubisko, 1969)

cabina de probat ganduri22 februarie 2012 la 11:43
se pare că ține de metabolismul nostru și de utilitarism, trebuie să dăm un sens tristeții și o asortăm cu frumusețea pentru a o mesteca mai ușor. Mă gândesc la ce scria Rimbaud după ce a petrecut un anotimp în infern„Într-o seară am luat Frumusețea pe genunchi și mi s-a părut amară. Și atunci am ocărât-o” .
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
erasmen22 februarie 2012 la 22:21
da, rimbaud gentlemanul :) pe urma a colindat o juma de lume in cautarea ei.

probabil ca tristețea e data si de trecerea timpului, de aceea eu nu port ceas (bine, nici nu mai gasesc baterii pentru el). beckett are intr-o piesa o replica geniala: Poate ca cei mai buni ani ai mei s-au dus. Când aveam o sansa la fericire. Dar nu i-as vrea inapoi. Nu cu focul pe care il port acum in mine. Nu, nu i-as vrea inapoi.

pierzi ceva, castigi ceva. cred :)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Bijuterii19 martie 2012 la 14:47
Sa ne amintim si de celebrul vers al lui Eminescu: "Suferinta tu, dureros de dulce..."
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 mai 2012 la 23:24
Valea Plangerii exista aici pe pamant, e pasajul din viata noastra care ne maturizeaza. Din momentul in care pasim acolo, nimic nu mai e la fel cum ne obisnuisem sa fie, si e destul de nedrept ca (trebuie sa) intelegem...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri