Când
se trezea plângând dintr-un coșmar, soțul ei stătea cu ea, îi netezea părul cu
mâinile, îi aduna lacrimile în degetare, ca să și le bea a doua zi dimineața (Singura cale de-a învinge tristețea este s-o
consumi, zicea el) și, mai mult decât atât, de îndată ce ochii i se
închideau și ea adormea la loc, el rămânea să suporte insomnia.
CARTEA
ANTECEDENTELOR
ZIUA
TRACHIM, 1796
O
muscă de o deosebită virulență a înțepat în tuhăs iapa care trăgea carul
alegoric din Rovno de Ziua Trachim, fapt care a făcut-o pe iapa cea sensibilă
să azvârle din copite și să proiecteze efigia pe care o purta în râul Brod. Parada
carelor alegorice a fost întârziată aproximativ treizeci de minute, timp în
care bărbați viguroși au recuperat efigia murată. Musca vinovată a fost prinsă
în plasa unui școlar neidentificat. Băiatul a ridicat mâna să o strivească,
știind că trebuie dat un exemplu, dar, când pumnul lui a început să coboare,
musca și-a tremurat aripa fără zbor. Băiatul, sensibilul băiat, a fost copleșit
de fragilitatea vieții și a eliberat musca. Copleșită la rândul ei, musca a
murit de recunoștință. S-a dat un exemplu.
PLAGIAT
…Dumnezeu
îl iubește pe plagiator. Și așa scrie la carte: ”Și a făcut Dumnezeu pe om după
chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut”. Dumnezeu este plagiatorul
originar. Cu o lipsă de surse rezonabile din care să șterpelească – omul creat după
chipul a ce? al animalelor? – facerea omului a fost un act de plagiat reflexiv;
Dumnezeu a jefuit oglinda. Tot astfel, noi când plagiem creăm după chipul și participăm la
desăvârșirea Creației…
Jonathan Safran Foer, Totul este iluminat, trad.: Fraga Cusin,
București: Humanitas Fiction, 2008, 364 p.
0 Comentarii