Zalán Tibor

În numărul 4 al revistei Poesis a apărut, în traducerea lui Andrei Dósa, un grupaj de cinci poeme semnate de scriitorul maghiar Zalán Tibor. Iată unul dintre aceste poeme (bineînțeles, cel care mi-a plăcut cel mai mult).

[doamna mea azi cerul e plin de stele căzătoare

azi iar am prea mult sânge închegat…]

doamna mea azi cerul e plin de stele căzătoare

azi iar am prea mult sânge închegat în gură. în timp ce

tu dansezi pe muzici fericite eu mă prăvălesc

în nisipul însetat și visez la împreunarea noastră nesfârșită

desigur ar putea fi mai trist

se luminează până scriu poemul ăsta atunci

zaci deja leșinată sub chiparoșii cu inima încâlcită

vergeaua morții pătrunde cu forța între coapsele tale

stele căzătoare pe cer doamna mea azi migrează pădurea

de sub fereastra noastră căldura tristă de sub capetele noastre

mi-a expirat cartea de identitate. mi-a expirat și amânarea

pentru polițiști și dragoste sunt un vagabond care cere bătaie. ca

ucigașii – pe mantaua mea diletanții aruncă zaruri

fete moarte abătute se dezbracă pe țărmuri îndepărtate îmi

acoperă fața cu cămășile lor. e bine așa să fii amintirea cuiva

deasupra copacilor plutește tramvaiul zbori cu el somnoroasă

și izbucnești în plâns când te uiți din greșeală în jos