Prozatorul, eseistul şi poetul chilian
Roberto Bolaño a impresionat deja o lume întreagă. Numele său nu mai este, de
ani buni, o necunoscută, iar cărţile sale au avut şi au în continuare parte de
recenzii dintre cele mai entuziasmate. Cum se explică, însă, succesul
scriitorului chilian? Opera lui Bolaño nu este una tocmai lejeră, iar stilul
acestui scriitor nu pare destinat să‑i cucerească pe cititorii comozi.
Dimpotrivă, povestirile şi romanele sale sînt asemenea unor curse cu obstacole,
obositoare şi, nu de puţine ori, frustrante prin aparenta lipsă a unei coerenţe
narative.
Intermezzo
biografic
Născut în 1953, Roberto Bolaño a
copilărit în Chile, iar în 1968 se mută cu familia în Mexico City, unde se
implică în acţiunile mişcărilor de stînga ale vremii. În 1973, se reîntoarce în
Chile pentru a-l sprijini pe socialistul Salvador Allende. După preluarea
puterii de către Augusto Pinochet, Bolaño a fost arestat. Nu a stat mai mult de
opt zile în arest, destul însă pentru a rămîne marcat de strigătele celor torturaţi.
Cu toate acestea, episodul chilian din biografia lui Bolaño este, pare-se,
contestat de către apropiaţii acestuia din perioada anilor ’70. Total
irelevantă contestarea cu pricina, căci, real sau nu, episodul chilian se
regăseşte şi în biografia personajelor lui Bolaño, unde este înzestrat cu
valenţe iniţiatice. Arturo (sau Arturito) Belano este unul dintre aceste
personaje.
În Chile, Roberto Bolaño nu era
prea îndrăgit de confrați, asta și pentru că i-a criticat dur, de cîte ori a
avut ocazia, pe scriitorii chilieni, inclusiv pe Isabel Allende. În atare
condiţii, în 1974, se reîntoarce în Mexic, iar în 1977, se mută în Spania,
unde, de altfel, a şi murit, în 2003.
Bolaño şi
realismul magic
Revenind la întrebarea legată de
succesul lui Bolaño, propun un răspuns destul de simplu: acest succes de public
era, cumva, inevitabil. Realismul magic latino-american a fost un curent
literar foarte apreciat, mai mult decît îndrăgit de către cititorii din lumea
întreagă, iar autorii asociaţi cu realismul-magic, Jorge Luis Borges
(considerat un precursor), Gabriel García Márquez, Alejo Carpentier, Julio
Cortázar, Jorge Amado etc., sînt nume cunoscute chiar şi unui cititor mai puţin
exersat. Şi da, Bolaño se înscrie în siajul acestui curent. Simplificînd, s-ar
putea spune că succesul lui are de-a face şi cu prezenţa, în cărţile sale, a
atmosferei tipice realismului magic sud-american, un curent literar deloc
facil, dar familiar deja de mult timp cititorului obişnuit (fie el european,
american sau chiar asiatic). Cu toate acestea, Roberto Bolaño însuși ar fi
primul care ar dezaproba o astfel de asociere, fiind vorba despre curentul
literar căruia i s-a opus cu tenacitate o viață întreagă, criticîndu-l cu
fiecare ocazie ivită. Pe de altă parte, influenţele din afara realismului
magic, însă, sînt destule în cazul lui Roberto Bolaño, ele mergînd de la Mark
Twain pînă la Franz Kafka, William Faulkner, Raymond Chandler, Philip K. Dick
ş.a.m.d.
Nici pentru cititorul român
numele lui Roberto Bolaño nu mai este unul necunoscut. I-au apărut la noi O
stea îndepărtată (Curtea
Veche, 2008), Nocturnă în Chile (Curtea Veche, 2008), Convorbiri
telefonice (Leda,
2011), Anvers (Leda, 2011), Detectivii
sălbatici (Leda,
2013), iar în 2016, romanul postum 2666 şi Amuleta,
ambele la Editura Univers.
0 Comentarii